luni, 16 mai 2011

cel mai trist ramas-bun

Orice despartire doare si lasa rani adanci. Weekendul care a trecut trebuia sa fie vesel si insorit, asa cum merita aniversarea fratelui meu. Destinul insa a avut alte planuri pentru familia noastra si iata ca vineri, 13 mai, am facut un drum la Arad pentru a ne lua ramas-bun de la unchiul nostru, fratele mamei. Nu mai departe de acum o luna ne vizitase si il conduceam la Gara de Nord, de Pasti ne transmiteam urari, insa pentru el timpul se scursese deja din clepsidra vietii. Moartea a fost nerabdatoare si l-a luat de langa noi, mult prea discret.

Cu el alaturi, vacantele copilariei noastre au fost mai vesele; fara el, viata noastra nu va mai fi la fel. Golul lasat de plecarea lui va fi umplut de amintirile celor care l-au iubit.

4 comentarii: