Stiu, draga Carmen, ca esti cu ochii pe mine (la modul placut) si tocmai de aceea, incerc sa raspund la LEAPSA "Vorbiţi despre rutina zilnică de blogger"pe care mi-ai propus-o cu ceva timp in urma.
Raspunsul meu la aceasta leapsa este dovada faptului ca nu am o rutina ca blogger. De fapt, ma pot considera blogger? Ma rog, sa zicem - bloggerita? Cata vanitate sa am ca sa raspund, da !? Ceva-ceva ar trebui sa fie, cata vreme ma aflu aici, cu pretentia ca am ceva de spus si ca exista si cineva interesat sa afle cam ce anume. Lasand gluma la o parte, motivele pentru care am un bolg sunt intr-o oarecare masura pragmatice. Am prieteni care astfel afla nu doar ce mai fac, dar si ce-mi mai trece prin cap. Pentru mine, blogul a inceput cu adevarat ca o pauza de ceai. O pauza negarantata, dar de care ma bucur macar din cand in cand. In astfel de pauze incerc sa "linistesc" gandurile care se zbat sa iasa in lume. O lume mica pentru mine, pentru ca initial mi-am propus sa ma exprim pe blog pentru mine si prietenii mei. Ma bucur de fiecare data cand intamplator ma mai viziteaza si altii, bloggeri sau nu, cu o vorba buna sau mai critici.
Singura imagine care imi vine in minte cand ma gandesc la blogul meu este micuta Alexandria din The Fall, care poarta tot timpul dupa ea o cutie metalica, iar cand noul ei prieten o intreaba - Ce ai acolo?, ea ii raspunde - Lucrurile care imi plac (Things I like). Asta este blogul meu - o colectie cu ceea ce imi place si imi doresc sa pastrez in mica mea cutie virtuala.
Nu am o rutina, pentru ca tocmai de ea incerc sa scap de fiecare data cand intru in blogosfera. Uneori scriu sub impulsul unui moment, alteori gandurile "dospesc" indelung si asteapta momentul potrivit. Un film care m-a impresionat, o melodie care m-a vrajit, un subiect care ma face sa plang sau doar umorul care ma destinde si... nici prea mult, nici prea putin (sper eu!)... ceai. Acestea sunt cateva din temele care se regasesc cel mai des pe blogul meu. Si chiar daca timpul meu liber e dramuit, de multe ori intru in blogosfera nu pentru blogul meu, cat pentru blogurile prietenilor mei, ca sa vad ce mai fac, ce le mai place si la ce se mai gandesc. Descopar cu placere blogurile noi, unele adevarate proiecte tematice, in care pasesc cu admiratie si respect.
Intr-o tara cu penetrare destul de scazuta a internetului se afla putin peste 40.000 de bloguri, care sunt citite de aproximativ 2 milioane de internauti. Iata deci ca sunt destul de numerosi romanii care au ceva de spus si care se pot transforma intr-un viitor - cred eu nu prea indepartat - intr-un motor de schimbare. In bine, sper. Si pentru ca deja am deviat destul de mult de la subiect, amestecandu-l cu ganduri care ma urmareau deja de ceva vreme, ma opresc aici.
Asa te cunosc Alina draga! Frumos ai mai rezolvat si tema asta! :)
RăspundețiȘtergereMultumesc! E meritul tau, ca imi dai teme asa de provocatoare!
RăspundețiȘtergere