luni, 16 iulie 2012

examene...

Continui azi seria despre admiterea Mariei la o scoala din Anglia pe care am inceput-o acum doua saptamani. Trebuie sa recunosc ca ce ne-a lipsit cel mai mult de-a lungul acestui drum este marturia altor parinti. Noi nu cunosteam pe nimeni care sa fi trecut printr-o astfel de experienta, iar agentia s-a ferit sa ofere  pareri ale altor parinti (daca intr-adevar le aveau); cel mult ni se spunea daca la o scoala sau alta sunt alti copii romani care au ajuns acolo prin intermediul lor. Politica scolilor din Anglia este de asemenea de a nu oferi astfel de informatii pana la admiterea copilului in scoala respectiva. Pe undeva acesta este si motivul pentru care am inceput sa scriu despre aceasta experienta, in speranta ca alti parinti ca noi vor gasi in randurile mele ceva util sau macar incurajator.

Totusi, pana voi ajunge se vorbesc despre examenele de admitere, trebuie sa spun ca dupa indelungate discutii cu cei de la agentie, care cred ca la un moment dat ne-au considerat cam obositor de pierduti in spatiu :) am reusit sa ajungem la o lista scurta de scoli la care am fost convinsi ca vrem sa inscriem copilul in vederea testelor de admitere. Dintr-un sentiment de panica generat de faptul ca mai multe scoli foarte bune erau deja inaccesibile (terminasera procesul de selectie) am inceput sa abordam pe cont propriu niste scoli care nu se aflau lista in agentiei; la una dintre ele procesul de admitere se incheiase, la alte doua inca se derula procesul de selectie. Am hotarat deci sa aplicam pe cont propriu la Fettes College. Asta ne-a adus la un numar de patru scoli la care am inscris-o pe Maria la examenul de admitere. In mod normal, atunci cand nu te hotarasti ca noi pe ultima suta de metri ce vei face in urmatorul an scolar, ar trebui sa faci o vizita in Anglia la scolile respective. Astfel iti dai seama daca felul in care sunt organizate si atmosfera de acolo sunt in acord in primul rand cu ce-si doreste copilul, pentru ca pana la urma copilul este cel care isi va petrece acolo adolescenta si va trebui sa plece cu inima deschisa. Noi am sarit aceasta etapa si pentru ca timpul ramas pana la examene era prea scurt si am preferat sa-l folosim ca sa o ajutam pe Maria sa se pregateasca.


Prin urmare am completat fisele de inscriere pentru fiecare scoala si am platit o taxa care a variat intre 50 si 150 de lire, odata cu trimiterea formularului completat, a foii matricole (cu notele pe ultimii doi ani) si a recomandarii/evaluarii din partea dirigintelui. Dupa indeplinirea acestor formalitati, incepe pregatirea examenelor. Majoritatea scolilor descriu amanuntit pe site-urile lor cum isi selecteaza elevii (unele, de exemplu, nu accepta admiterea decat prin agentii), in ce consta examenul si chiar exemple de subiecte. Pentru scolile la care ne-am inscris prin agentie, examenul a fost organizat si urmarit de reprezentantii agentiei direct la sediul lor; pentru scolile pe care le abordati pe cont propriu este bine sa va asigurati ca aveti colaborarea dirigintelui pentru recomandarile necesare si pentru aplicarea testelor conform cerintelor. Din fericire, noi am avut parte de sprijin total, dar depinde foarte mult de fiecare, pentru ca dirigintii de la noi n-au nicio obligatie in acest sens.


Exista o idee preconceputa ca la noi se face mai multa carte decat la ei, ca elevii lor sunt mai in urma cu materia. Am avut ocazia sa constat, ajutand-o pe Maria sa-si pregateasca examenele cu subiectele de-acolo, ca nu prea e asa. Tot ce a studiat Maria la matematica a fost inclus si in subiectele de examen de acolo; la engleza a avut de analizat texte, de facut compuneri, la fel cum a facut si la scoala. Singura diferenta - si de aici si oarecare greutate - este ca acolo subiectele sunt foarte aplicate si integrate cu alte materii. Perceptia mea a fost ca se studiaza aceeasi materie, insa altfel, mai bine structurat si fara indoiala bine integrat cu celelalte materii. La noi este mult mai mare cantitatea de informatie, iar nivelul de exercitii sau partea aplicata la un grad de dificultate mai ridicat, ca si cum toti cei care invata matematica in clasa a saptea vor deveni matematicieni; asa ajung copiii sa aibe teme la care un parinte cu facultate tehnica deja nu-l mai poate ajuta. Motiv suficient sa determine parintii sa caute meditator.


Exemple de teste standardizate gasiti aici si aici. Totusi, experienta ne-a aratat ca fiecare scoala a avut propriul set de teste. Toate verifica nivelul de matematica si cel de engleza. In plus, unele scoli pot cere teste de intelienta sau de stiinte (biologie, fizica, chimie). Nivelul testelor difera in functie de pretentiile fiecarei scoli, insa el este evaluativ; pentru cele mai multe nu se comunica note, ci doar daca elevul a fost sau nu admis la scoala respectiva. Examenul are loc in conditii foarte stricte; Maria a intrat in sala doar cu ceea ce s-a specificat ca are voie sa foloseasca, iar pentru partea de test de matematica in care i s-a permis utilizarea calculatorului (si numai pentru aceea) i s-a dus in sala un calculator. Important de mentionat ca se incurajeaza rezolvarea pana la orice nivel a problemei, chiar daca nu se ajunge la finalul rezolvarii. Este mentionat ca se ia in considerare si ceea ce a incercat sa rezolve, chiar daca nu a ajuns la rezultat. Maria a abordat examenele ca la noi; trebuie sa fac tot, sa termin tot, desi eu am incercat s-o invat ca nu e tragedie daca raman exercitii nerezolvate cata vreme ceea ce a rezolvat este corect. Subiectele sunt multe pentru timpul pus la dispozitie, insa asa cum ne-au confirmat si cei de la agentie, nimeni nu se asteapta sa fie rezolvat totul si la perfectie. Asa ca Maria a plecat de la fiecare examen cu un sentiment partial de neimplinire si cu teama ca poate nu va fi acceptata. Ce avea sa se intample in continuare avea sa-i rastoarne definitiv aceasta perceptie, dar despre asta intr-o postare viitoare.


                                  sursa foto


In loc de P.S. - in niciun caz nu ne-ar fi trecut prin minte sa contestam rezultatul examenelor; acolo corectorii isi iau foarte in serios rolul si-si asuma raspunderea pentru nota sau evaluarea facuta; este foarte important pentru prestigiul acelor profesori sa fie inatacabili din acest punct de vedere. In aceeasi masura, elevilor nu prea le da prin cap sa copieze sau sa triseze in vreun fel; rusinea de a fi prinsi si consecintele ar fi prea mult de suportat. Asa ca la ei nu se "poarta" contestatiile, asa cum din pacate sunt incurajati la noi, uneori chiar de catre profesori.

4 comentarii:

  1. Anglia e Anglia si nu suporta comparatii cu nici una din tarile europene! Mai buna alegere chiar nu puteati face!
    Sunt sigura ca fetita voastra se va descurca admirabil acolo.
    Asta ii va deschide noi orizonturi si isi va face cu siguranta multi prieteni. Faptul ca va fi departe de voi o va ajuta sa se maturizeze.
    Lasa ca o sa fie bine, ai sa vezi!
    Seara placuta Alina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Melly draga! Cu gandul acesta pornim si noi la drum, ca experienta de acolo ii va deschide orizonturi care poate aici ar fi ramas inchise sau ne-explorate pentru ea. Deocamdata e mandra ca a reusit si ca parintii ei au considerat ca merita sa investeasca totul in educatia ei, dar in acelasi timpe si emotionata, pentru ca teama de necunoscut e totusi prezenta.

      Ștergere
  2. interesant! cu siguranta articolul va "nivela" drumul altor familii care cauta, asa ca si voi - informatii în legatura cu posibilitatea de a înscrie copilul la o scoala în strainatate.
    Mult succes Mariei si voua, bineînteles!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen! Adevarul e ca am petrecut ore si zile intregi pe net cautand experiente ale altor parinti de la noi cu copii la scoli in Anglia si nu am reusit sa gasesc decat forumuri cu familii de romani care s-au mutat acolo si cautau evident scoli de stat, unde invatamantul e gratuit. Si totusi sunt multe familii care-si trimit copiii la scoala nu doar in Anglia, dar si in Germania si Elvetia (unde-s cele mai scumpe scoli, dar construite in inima Alpilor).

      Ștergere