marți, 1 septembrie 2015

back to school

Unii cauta rechizite, ghiozdane, penare, altii isi stapanesc cu greu emotia, iar altii sunt nerabdatori sa-si coloreze visele. Noi cred ca facem parte din ultima categorie.

Maria a terminat Middle School cu un set de 17 examene de evaluare pentru cele 9 materii. In Anglia, invatamantul este obligatoriu 10 ani, iar dupa examenul care certifica absolvirea invatamantului secundar, elevii pot opta pentru a continua cu cei doi ani de Upper School pana la Bacalaureat sau pot alege sa intre intr-o forma de pregatire vocationala si pana la 18 ani sa aiba deja o meserie. Exista doua optiuni de Bacalaureat in Anglia - A Level (sau Bacul englezesc) care cere un minim de 3 materii de studiu la cel mai inalt nivel si Bacalaureatul International, tot mai popular in ultima vreme, care cere 6 materii de studiu, ce pot fi alese dupa un algoritm anume; 3 materii se studiaza la cel mai ridicat nivel, iar 3 materii se studiaza la nivel standard.

Orice-ar alege, ultimii doi ani sunt cruciali pentru cei care studiaza pentru bacalaureat, fiindca in functie de rezultate vor putea fi admisi sau nu la cele mai bune facultati. La scoala Mariei, cei din seria ei au fost deja evaluati printr-un studiu de aptitudini (Morrisby), asa incat adolescentii deja stiu care ar fi directiile de cariera spre care ii indreapta aptitudinile lor. Noi, ca parinti, inca avem emotii, dar vrem ca alegerea sa-i apartina. Singurul sfat pe care i l-am dat a fost sa aleaga ceea ce ii face cu adevarat placere si ceea ce crede ca se poate vedea facand in viitor, pe termen lung.

Despartirea de sambata va fi grea, dar ma bucur sa-mi vad fata colorandu-si visele cu zambetul pe buze. Pentru noi scoala va incepe luni, 7 septembrie.


joi, 6 august 2015

nevoie de schimbare

Ma uitam cu oroare zilele trecute la imaginile cu refugiatii care incearca sa ajunga prin Eurotunel in Anglia. Oameni care au fugit  din tarile lor de razboi si saracie cu speranta ca lumea civilizata le va da o sansa. Au ajuns sa traiasca tot in mizerie, tot marginalizati si tot desconsiderati intr-o lume care se pretinde civilizata, dar care-i fugareste ca pe animale. Putem inalta oricate garduri, dar problemele nu se vor opri acolo. Oamenii aceia nu si-au dorit neaparat sa fie acolo, dar n-au avut de ales ca sa-si salveze viata, sa-si protejeze familia, sa le ofere copiilor un viitor mai bun.

Toti facem alegeri si multi ajungem sa facem gesturi disperate pentru cei dragi. Am vazut recent un film care mi-a deschis mintea si sufletul, care m-a ajutat sa inteleg drama celor dezradacinati. Vi-l recomand cu caldura si sper ca lumea mai are o sansa sa se schimbe, in bine.

marți, 4 august 2015

clipa de muzica

Sufletul meu plange... Cand eram mici, imparteam impreuna caruciorul si jucariile in curtea bunicilor de la Arad. M-a dansat la majorat si mi-a fost alaturi, ca in copilarie si in adolescenta. Apoi ne-am aruncat, fiecare pe drumul lui, in tumultul vietii.


Insa Dumnezeu a hotarat ca are nevoie de un inger rebel, iar joia trecuta i-am fost alaturi pe ultimul sau drum. Varul meu drag e langa tatal sau si bunicii nostri, iar eu ii dedic astazi "Free Bird".



Aventurile din Delta au fost ultimul cadou pe care ni l-a oferit. Iti multumim, Mircea! Odihneste-te in pace!


marți, 14 iulie 2015

clipa de muzica

O chitara si nu orice chitara, ci a lui Nitin Sawhney, o voce si nu oricare, ci a lui Nicki Wells, muzica amalgamata sub amprenta unica a lui Nitin, putina matematica, ceva fizica si muuuuulta chimie.



Si pentru ca nu ma pot opri aici, mai ascult inca putin din aceasta muzica magica.







luni, 1 iunie 2015

parfumul iei

Cand muza te-a parasit si simti ca nu mai ai inspiratie, fii rabdator, caci sigur iti va trimite cineva o provocare care-ti va starni din nou pofta de a scrie. Multumesc, Mirela! Astazi m-am simtit din nou inspirata de tema propusa in Clubul Condeielor Parfumate.

Povestea-i scrisa-n panza deasa
tesuta-n claca vesela din casa
cu pridvor si cu uluci la poarta.
E scrisa-n pasi marunti
de fire moi si dese
cu rost stravechi ascuns
in semne-atent alese.

In ea ma simt mereu acasa,
e haina sufletului meu
Istoria se-aduna-ntr-ansa
si se-mpleteste cu destinul meu.

Parfumul iei are radacini adanci; isi trage seva din timpuri stravechi, din campuri proaspat cosite, din florile ce zambesc adunate-n cununi pe fruntea fetelor ce dantuiesc in hora de Sanziene. Are puterea de seductie a busuiocului purtat in san sau in cosite alaturi de-un descant stravechi si farmecul proaspat al florii de levantica ce sta de paza in lada de zestre.

Mi-l imaginez ca pe-un parfum ce surprinde prin simplitatea proportiei, a bunului gust primordial; rimeaza bine cu creativitatea si intuitia nativa, caci ce altceva se poate potrivi cu unicitatea fiecarei impunsaturi a acului? Aroma sa se naste din pasiune, asa cum orice ie se coase cu dragoste si cu rabdare. Este unic si irepetabil, asa cum ia pe care o cosi se defineste prin trecutul, prezentul si viitorul tau. Un parfum ce-ti va ramane intiparit in memorie asa cum in ie se pastreaza esenta a generatii de bunici, mame si fiice.

Chiar daca nu sunt o mare pasionata de parfumuri, daca cineva mi-ar cere parerea despre parfumul ce-ar putea fi purtat cu o ie, sunt bucuroasa sa pot face cateva sugestii pornind de la sticlutele pe care le-am avut in mica mea colectie. Recomandarea mea ar fi sa alegeti un parfum discret, care sa accentueze frumusetea iei dupa principiul "less is more", dar care sa aiba o nota de baza suficient conturata incat sa lase o amintire de neuitat.

Pentru mine un prim astfel de exemplu este "Sotto Voce" al Laurei Biagiotti, un clasic de o feminitate incontestabila. O alta recomandare este "Pour Femme" al lui Yohji Yamamoto, care te vrajeste de la prima vedere inainte sa-ti cucereasca alte simturi. Cutia, ambalajul acestui parfum a fost pentru mine o experienta la fel de incitanta ca parfumul in sine. Si nu ma pot retine sa-l citez pe designerul japonez: “Every woman uses perfume too much. Japanese people don’t smell; they use the  scent on the kimono but they don’t  put it on the body – this tradition is  still there. So scent is a memory – it stays on the chair after she left. We Japanese have a tendency to enjoy the  emotion of missing, enjoying the  memory [more than the event].” Si nu-mi puteam incheia recomandarile fara un parfum frantuzesc "Enjoy" de Jean Patou, de un rafinament aparte, aproape ca va trece neobservat dac-am prefera notele tari, dominante, persistente. Totusi, odata ce se face simtit, cu siguranta acest parfum se imprima puternic in memoria olfactiva cu notele sale aparte.

Va las pe voi sa potriviti aceste parfumuri iilor pe care le-am cusut, caci trebuie sa recunosc, la cusut ma pricep mult mai bine :)