vineri, 24 februarie 2017

parfumul literelor

"Frumosul mai frumos e insutit
Cand el credinta drept podoaba-o are,
Mireasma-n trandafirul inflorit
Ii face frumusetea si mai mare.
Far' de mireasma fragedul maces
Desi e-mpurpurat ca trandafirii
Si are spini si frunze fara gres
Cand infloreste vara-n largul firii,
Infatisare stearpa doar avand,
El n-are-amanti si somnul cand l-abate,
Cu totul moare. Trandafirul bland
Din dulcea-i moarte dulce miros scoate;
              Tu floare-a vietii, tot la fel te treci,
              Dar inima prin vers ramane-n veci."
William Shakespeare - Sonetul LIV

M-am nascut iubind literele; scrise, rostite, cantate sau plutind pe norii gandurilor. Prin ele viata mi-a fost mai implinita, gandurile au capatat sens, sperantele si-au aflat implinirea. Nu poti sa nu le iubesti mai ales cand sunt folosite cu talent in carti, in filme, in cantece sau in scrisorile indragostitilor.

Nu ma consider o mare cunoscatoare de parfumuri, dar imi place sa cred ca pot aprecia o mireasma deosebita. Si literele cele mai bune, care nasc poeme si nuvele memorabile, merita o aroma deosebita, de o prospetime discreta, dar curajoasa, suava si in acelasi timp surprinzatoare. Singurul parfum care in mica mea suma de cunostinte ar corespunde acestor cerinte este Light Blue de la Dolce e Gabbana.

"Inca de demult nea Budulea era nemultumit. Il vedea pe Hutu citind din carte ori scriind tot felul de lucruri pe hartie si nu-i prea venea sa creada ca toate sunt asa cum i se par lui. Tot mai intelegea ca omul sa scrie si ca sa stie ce a scris el insusi, fiindca acesta nu era decat un fel de raboj. Cand vedea insa pe Hutu citind din carte ceea ce au scris altii, il cuprindeau indoielile si-i zicea de obicei: "Ba sa ma ierti, asta o stii pe de rost". Hutu isi dadea silinta sa-l lamureasca si sa-i arate si lui cum se citeste; insa cand Budulea se uita la slovele incurcate, il cuprindea un fel de ameteala, fiindca era peste putinta ca cineva sa le descurce. Intr-o duminica Budulea i-a zis lui Hutu: "Ia scrie numele meu pe hartie". Hutu a scris cu slove mari: Lapadat Budulea, locuitor din Cocorasti.
..................
Insa Budulea nu voia sa inteleaga nenorocirea ce i se pregatea lui Hutu. El stia un lucru: ca fluierul lui are sase borte, si cand auzea ca Hutu are sa invete latineste, greceste, ba chiar si nemteste, ii venea sa sara cuc de bucurie si, mergand la oras, le zicea drumetilor: "Am un fecior la invatatura. Are sa iasa dascal mare. Vorbeste sarbeste si ungureste, iar acum invata latineste. greceste si nemteste: nu-i mai lipseste nicio limba pentru ca sa fie cele sapte depline."
Caci, dupa cum stia Budulea, nu erau atunci pe lume decat sase limbi, fiindca frantuzeasca era un fel de nemteasca, ruseasca un fel de sarbeasca, iar turceasca un fel de limba paganeasca, pe care puteai s-o intelegi in latineste, caci, dupa cum spunea dascalul Claita, si latineasca era o limba paganeasca. Hutu putea dar sa se inteleaga cu toata lumea.
Drumetii dadeau din cap si. intorcandu-se acasa, spuneau ca este la Cocorasti un cimpoies care are un fecior foarte invatat, ce stie toate limbile, si ca l-au vazut chiar ei pe acel cimpoies, care e un om scurt, gros, schiop de piciorul stang, rotund la fata si zambeste intotdeauna cand vorbesti cu el."
Ioan Slavici - Budulea Taichii

Mai multe povestiri parfumate, pe blogul Mirelei.

Si pentru ca astazi e Dragobete, va las in compania unui cantec despre literele iubirii:

sâmbătă, 12 noiembrie 2016

prag aniversar

Tu mi-ai intregit Universul. 
Pentru tine am iubit mai mult, am visat mai mult si am indraznit mai mult. 
Azi te vad pornind cu vioaie speranta spre zarile maturitatii si tot ce pot face este sa-ti astern in continuare sub fiecare pas al vietii iubirea mea. 

La multi ani, scumpa noastra!

Parca mai-ieri te invatam sa sufli in lumanare la prima aniversare...
Just when did you turn 18!?




joi, 6 octombrie 2016

rost si traditie

"Ai-hai, sa culegem struguri copti,
Ai-hai, sa bem vin cu toti!
Cine-i la cules la cules de vie, 
mar' la deal cu bucurie
Pai sa dam drumul dorului, ai-hai, 
'n podgoria-Aradului
Ui-iu-iu, iu!"

Struguri's culesi, mustul a fiert, vinul se-anunta sec si bun, ca-n fiecare an. Nu stiu daca dupa noi va mai sti careva sa sape via, sa-i stearga lacrimile la prima taiere de primavara, s-o lege, s-o copileasca, s-o ude, s-o ingrijeasca si sa-i adune seva din boabele rubinii in licoarea datatoare de putere si de viata. Cine-o sa-si mai aminteasca rostul, munca, dar si voia buna? 



La fel, sunt probabil ultima din familie care va mai coase si de-aceea ma-ndemn cu sarg, ca un ultim mohican, sa las in urma o mica zestre care sa aminteasca urmasilor mei de frumusetea lucrului de mana, a vinului de casa si a rodului pamantului. 



Traditiile merita pastrate!

miercuri, 23 martie 2016

si totusi... love is in the air


Dupa o pauza luuuuunga - nu, nu de ceai - revin cu fotografiile de miercuri. Insa nu le inscriu in albumul comun al rubricii "miercurea fara cuvinte", pentru ca dupa o pauza asa de lunga, n-as putea tine gandurile nerostite.

Si totusi e primavara, dupa o iarna tipic atipica, ca ultimele ierni, cu cateva reprize razlete de ninsori, dintre care ultima s-a ratacit pe la noi sambata trecuta. Chiar daca sufletul meu nu e sigur, privesc pe fereastra si ma umplu de firescul naturii, pe care nimic n-o poate intoarce din parcursul sau ciclic. Pasarile stiu, pomii stiu, florile la fel... E primavara!


Cartierul meu cenusiu prinde culoare si mai mult decat atat, e plin de viata.



Puterea de regenerare a naturii ne molipseste de speranta si ne insenineaza, in ciuda ploii marunte. Caci e nevoie si de ploaie, ca de lacrimi, pentru aceasta purificare. Inca mai stau prea mult in casa, caci cos de zor; incerc sa prind frumusetea in insectarul timpului si mi-e greu sa renunt oricat de stangace impunsaturile, oricat de neputicioase degetele.

Si-n tot ast timp astept cu emotie vacanta de primavara a copilului si stiu ca daca azi poate mai am indoieli, maine dimineata cand o voi vedea dormind in patul ei, sigur primavara va fi printre noi.



marți, 1 decembrie 2015

1 Decembrie si un vis implinit

La multi ani, Romania! La multi ani tuturor romanilor, oriunde s-ar afla!


Acum un an vanam cu jind prin expozitii ii tricolore. De 1 Decembrie anul acesta sunt fericita ca ma pot mandri cu camasa tricolora pe care mi-am cusut-o. Visul meu s-a implinit!


Camasa e de Arad, zona Ineu si de aceea astazi voi asorta postarea mea cu dansuri si muzica din zona parintilor si bunicilor mei.




Celor care si-au luat astazi pauza de ceai la mine, le doresc o zi de 1 Decembrie frumoasa si senina, cu multa bucurie si mandrie!

joi, 26 noiembrie 2015

numaratoarea a ajuns la 46

Nu prea cred in cifre, de cele mai multe ori le uit, le ignor sau le calculez gresit, asa ca voi trece cu bine si peste acest prag :)
Dumnezeu m-a binecuvantat cu prieteni buni, care mi-au facut de fiecare data aniversarile frumoase si m-au facut sa ma simt speciala. Le multumesc si ii asigur de iubirea mea! Le multumesc si celor care si-au luat o pauza de ceai pe-aici astazi si sper sa se fi bucurat de ea!








vineri, 6 noiembrie 2015

suflet rebel - tribut

Aproape ca abandonasem telenovela mea rock. Acum fredonez "The day we give in is the day we die." si-aduc astazi, in vinerea rebela, tribut unei formatii de care am auzit abia vinerea trecuta, in tumultul unei tragedii. Sa-i descopar pe cei de la Goodbye to Gravity atat de tineri si de talentati este cu atat mai dureros. A trecut o saptamana deja; destinul lor, dar si al nostru s-a schimbat dramatic. RIP celor care ne-au parasit si putere celor care se lupta inca sa iasa din infernul suferintei!