marți, 14 aprilie 2015

clipa de muzica din saptamana luminata

Hristos a-nviat!

sursa foto

Aseara si astazi am tot ascultat muzica traditionala. Pe pagina maestrului Grigore Lese am descoperit o bijuterie pe care-o pun bine la pastrare:

Plânje Măicuţa la cruce
Pentru Fiul ei cel dulce,
Da nu plânje cum se plânje,
Inima Maicii se frânje.
O, Marie, frumos nume,
Maică Sfântă ajută-ne!
Mai mărită eşti
Decât Soarele
Pentru noi păcătoşii, o Maică, roagă-te!


Intrucat nu sunt sigura ca pot aduce pe blog melodia de pe Trilulilu, ii postez linkul aici.

O, Marie, frumos nume - Grigore Lese
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

O alta corinda a maestrului pentru care insa n-am gasit si interpretarea, zice-asa:
Umbla Maica dupa Fiu'
Tot umbland si intrebandu'
N-ati vazut pe Domnu' Sfantu'
D-apoi poate l-am vazutu'
Da' noi nu l-am cunoscutu'

Astazi ne aflam sub semnul Fratiilor de cruce din Martea Oprita, despre care se spune: „Fraţii de cruce sunt gata să sară în foc şi în apă unul pentru altul. Deviza fârtaților este iubirea până la moarte. Nu se ceartă şi nu se trădează, fie chiar moarte de om; un frate de cruce valorează mai mult decât un frate bun, tainele lor nimănui nu şi le spun.” (Em. Elefterescu, 1924).

marți, 7 aprilie 2015

o saptamana altfel

Un amestec mai putin firesc de muzica si ganduri ma-ncearca de ceva vreme. Le prind astazi in "insectar" ca sa fac loc si putina ordine in haos. O melodie ma bantuie de ceva vreme; am descoperit-o intr-o poveste ecranizata (La Belle et la Bete), insa dupa ce am vazut ca a fost folosita in genericul documentarului lui Ric Burns (New York), va trebui sa caut si vad acest documentar.



Mai prind un gand in "insectar" - saptamana aceasta este speciala pentru ortodocsi, Saptamana Mare, a Patimilor. Si ma agat de ceva ce am gasit pe Facebook si care mi se pare tare intelept (da, poti gasi si altceva decat frivolitati pe Facebook :) !)  "In Saptamana Patimilor femeile nu e bine sa se impodobeasca excesiv. Doar in ziua de Paste hainele cele mai frumoase sunt purtate la biserica." si apoi exemplificat atat de frumos de Silvia Floarea Toth cu costumele din impresionanta ei colectie.

sursa foto

O saptamana de post si cumpatare si in acelasi timp o saptamana altfel pentru copiii romani, pentru ca este saptamana in care se face Scoala Altfel, cu mai mult sau mai putin succes.

Sarbatorile ne-ntorc la radacini, la legatura cu credintele si cutumele stramosesti, fie ele crestine sau precrestine. E bine sa le pastram esenta, chiar daca vremurile le-au tot adus inflorituri; tot ce este in plus se va pierde in cele din urma, caci fara esenta isi vor pierde rostul. Ca si cum am putea avea martisor fara snurul alb-rosu, indiferent de talismanele care atarna de el, mereu altele in fiecare epoca.

Hainele frumoase si bucatele de sarbatoare le vom pastra deci pentru Duminica Sfintei Invieri. Sper sa ies cu bine din martea aceasta incalcita (Martea Seaca) si va las cu o superba tinuta de sarbatoare a Silviei Floarea Toth si cu-o horire-a lui Grigore Lese.

sursa foto



marți, 17 martie 2015

clipa de muzica

Soarele-mi mangaie fereastra, chiar daca inca se mai ascunde timid dupa cate-un nor incruntat. Cu gesturi delicate, primavara mangaie ramurile pomilor si cheama la joaca hoarde de insecte si pasari. Chiar daca vantul inca ne zgribuleste sub hainele groase, nici norii nu mai par atat de amenintatori, caci nimic nu se poate impotrivi miraculoasei transformari ce ne farmeca an de an. Si cred ca am gasit si muzica potrivita pentru o zi frumoasa de primavara.








luni, 9 martie 2015

o parere

Am stat, am ascultat, m-am enervat si apoi m-am calmat si azi am hotarat sa scriu despre o tema care inflameaza de ceva vreme societatea romaneasca - cu sau fara ora de religie in scoli.

Am trait ani de zile ascunzandu-ne preferintele religioase atat de blamate de epoca comunista. Romanii insa si-au pastrat in mare parte in suflet, in case si poate mai putin deschis pe la biserici credinta crestin ortodoxa. In mod firesc, odata cu libertatea recastigata in '89, ne-am intors cu totii la credinta noastra seculara cu elan mai mult sau mai putin inteles si intr-o oarecare masura, firesc. Religia a reaparut dupa jumatate de secol la fel de firesc in programa scolara. Biserica a castigat capital de incredere, dar parerea mea este ca nu a stiut sa-l gestioneze si l-a transformat mai mult sau mai putin constient in capital de putere. Incet, cu ezitari, multe au inceput sa se schimbe si sa se modernizeze in societatea noastra, dar nu si biserica.

Dar sa revenim la ale noastra, caci nu despre biserica este acest articol, desi ea pare sa fie principalul responsabil pentru situatia orelor de religie in scoli.

Maria a facut religia la scoala de aici pana a plecat sa invete in Anglia. Ora de religie era una dintre orele "usoare", la care copiii obtineau fara efort prea mare note bune. Doamna de religie era blanda chiar si cu baietii care odata cu inaintarea spre adolescenta o tachinau mai des la ore. Recunosc ca nu m-am uitat pe manualul de religie, dar puteam sa jur ca ce invata copiii este religia crestin ortodoxa. Copiilor de alta religie sau confesiune le era permisa lipsa de la orele de religie. Si nici asta nu mi se parea ceva aiurea pe-atunci.

Curios a fost cum mi-am schimbat parerea odata cu trecerea la invatamantul englezesc. Am fost cumva surprinsa sa regasesc orele de religie in programa scolara. Initial am crezut ca e ceva oarecum optional, dar surpriza! Acolo orele de religie sunt cat se poate de serioase si am aflat cu ingrijorare ca este materie de examen GCSE (certificatul care atesta absolvirea invatamantului obligatoriu in Anglia, echivalentul a zece clase la noi). Si a inceput sa ma preocupe ce face copilul la ore, mai ales ca primele calificative nu aratau prea bine. Mariei insa ii placeau orele si a lucrat constant sa-si imbunatateasca abilitatile necesare pentru a-si mari calificativul. Asa am aflat ca ceea ce faceau ei la ore era un fel de istorie si chiar filosofie a religiilor. Toti elevii participau, indiferent de religie si toti dadeau acelasi examen. Temele erau de cele mai multe ori esee in care li se cerea sa argumenteze diferite situatii legate de religie, din trecut sau actuale care au afectat sau afecteaza viata oamenilor. Orice parere era admisa, prezentata, discutata si cata vreme era corect formulata, structurata si relevanta, puteai obtine un calificativ mare. Astfel, puteai obtine o paleta larga de puncte de vedere de la elevii de diverse religii sau chiar de la atei (au fost si astfel de cazuri) si mai multe de-atat, elevii exersau astfel toleranta la orele de religie. O diferenta uriasa fata de ceea ce se petrece la ora de religie de la noi!

Prin urmare, concluzia mea nu poate fi decat una - da, orele de religie sunt utile, insa numai in masura in care sunt corect abordate. In acest context stau si ma intreb daca BOR trebuie sa fie patronul direct. Ma alatur astfel celor care cred ca trebuie mai intai evaluat ce se intampla acum la ora de religie (programa, manualele) si apoi stabilit ce ar fi mai bine sa facem in continuare. Altfel, pentru orele de religie asa cum se tin astazi in scoli, voi fi nevoita sa zic, mai bine fara! Predarea in continuare a cultului ortodox in scoli nu face decat sa ne indeparteze de toleranta, de intelegerea adevarata a credintei si sa ne transforme in fanatici ortodocsi, dispusi sa-si promoveze credinta cu riscul de a tine departe de scoala copii de alte religii sau atei in timpul acestor ore. Faptul ca elevii trebuie sa se separe in timpul acestei ore pe criterii religioase este departe de a fi ceva constructiv, nu-i asa?

Si pentru ca astazi este Sarbatoarea Sfintilor Mucenici ucisi pentru ca nu si-au lepadat credinta, eu va doresc o zi senina si insorita, asa cum merita mosii care le urmeaza babelor schimbatoare din calendar si inchin in sanatatea voastra cele 40 de... pahare de vin rosu!

sursa foto

luni, 23 februarie 2015

clipa de muzica

Un inceput de saptamana bacovian, gri, umed, coplesitor ca un sfarsit de februarie. Incerc sa adun franturile de energie de care am nevoie sa ma pun in miscare. Lista de lucruri de facut nu e scurta si asteapta sfidatoare prima linie de taiere. Pana reusesc sa ma urnesc insa, ascult putina muzica buna.









Sper ca voi sunteti mai energici astazi. O saptamana frumoasa!

marți, 20 ianuarie 2015

clipa de muzica

Si e sa fie aceasta prima postare din 2015. Un amestec intre speranta unor zile mai bune si dezamagirile si pierderile anului trecut ce inca mai bantuie. Poate de-aceea gandurile stagneaza, cuvintele vin mai greu. De undeva insa trebuie sa incep si anul acesta. Si voi incepe cu un amestec fermecator dintre o voce unica - Dinah Washington ("This Bitter Earth") si un compozitor foarte talentat - Max Richter ("On the Nature of Daylight") care-mi aminteste de Cvartetul Balanescu. Iubitorilor de film melodia le va aminti de o pelicula deosebita.



This bitter earth 
Well, what fruit it bears 
What good is love 
that no one shares 
And if my life is like the dust 
that hides the glow of a rose 
What good am I 
Heaven only knows 

Lord, this bitter earth 
Yes, can be so cold 
Today you're young
Too soon, your'e old 
But while a voice within me cries 
I'm sure someone may answer my call 
And this bitter earth 
may not 
be so bitter after all



miercuri, 31 decembrie 2014

ganduri de An Nou

In ultima zi a anului avem parte de o prima zi cu soare dupa o perioada lunga de nori, ninsori si vijelie. Vremea ne ingaduie iata un ramas-bun senin si vesel in pragul dintre ani. A venit deci timpul sa las in urma 2014 si rememorez doar clipele frumoase. Imi indrept acum gandurile si sperantele spre un 2015 pe care mi-l doresc linistit si-atat. Pare putin de cerut, insa in realitate greu de realizat, caci vremurile sunt foarte nesigure.

Iar acum si-aici, alaturi de prieteni dragi, voi canta de dragul vremurilor frumoase si voi inchina cupa prieteniei.



La multi ani! S-aveti un An Nou cu multa sanatate si impliniri!