Ai-hai, sa bem vin cu toti!
Cine-i la cules la cules de vie,
mar' la deal cu bucurie
Pai sa dam drumul dorului, ai-hai,
'n podgoria-Aradului
Ui-iu-iu, iu!"
Struguri's culesi, mustul a fiert, vinul se-anunta sec si bun, ca-n fiecare an. Nu stiu daca dupa noi va mai sti careva sa sape via, sa-i stearga lacrimile la prima taiere de primavara, s-o lege, s-o copileasca, s-o ude, s-o ingrijeasca si sa-i adune seva din boabele rubinii in licoarea datatoare de putere si de viata. Cine-o sa-si mai aminteasca rostul, munca, dar si voia buna?
La fel, sunt probabil ultima din familie care va mai coase si de-aceea ma-ndemn cu sarg, ca un ultim mohican, sa las in urma o mica zestre care sa aminteasca urmasilor mei de frumusetea lucrului de mana, a vinului de casa si a rodului pamantului.
Traditiile merita pastrate!
Ce om delicat eşti, Alina...la noi nu mai coase nimeni ii, dar mami tricoteaza cand are timp, este un fel de hobby. Bunicu se ocupa de vie,chiar va face maine must din nou. Mi-as dori ca fiecare familie sa poata reprezenta tara la o adica...
RăspundețiȘtergereTe pup, Alina! Sa ai o zi frumoasa!
Multumesc! Ei, tot ce-i facut de mana are ingredientul secret - sufletul, altfel nu iese :) Asa se incarca de energia noastra si dainuie in timp.
ȘtergereAi dreptate!Peste cativa ani nu se va sti gustul mustului si al vinului facut in casa.Cusutul de mana,cred ca se va mai pastra mult timp,pentru ca a revenit in cercuri mai largi si multi tineri l-au indragit.Numai bine !
ȘtergerePai eu sper sa fie cat mai multi care sa pastreze cate ceva, dar dupa cum simt acum, in familia noastra nu prea are cine sa se mai lege de pamant, sa-l munceasca sau sa mai faca lucru de mana. Si-i pacat, caci s-a demonstrat ca tocmai acest gen de activitati stimuleaza imaginatia si creativitatea celor mici, ca sa nu mai zicem ca-i tine departe de tehnologia care acum le mananca tot timpul si-i tine inchisi in casa...
Ștergere