o seara la cinema

Pentru ca e in mare voga si toata lumea vorbeste despre el, ne-am hotarat sa ne alaturam milioanelor de spectatori care au vazut noul film al lui James Cameron, Avatar lansat pe 18 decembrie. Avem un cinematograf IMAX in Bucuresti si ar fi fost o experienta unica sa vedem filmul acolo, insa biletele disponibile pana la sfarsitul anului la acest film in IMAX au fost vandute cu mult inaintea premierei. Asa ca ne-am multumim sa vedem filmul in varianta Dolby Digital (un fel de 3D). Sala a fost plina la toate spectacolele din acea zi; noroc ca apucasem sa rezerv biletele cu o zi inainte.

Spectaculoasa realizarea, trebuie sa recunosc, desi mi-as fi dorit ca in cei 10 ani cat i-a luat lui Cameron sa finalizeze proiectul (cam de la Titanic incoace), sa fi lucrat ceva mai mult asupra scenariului. Asta pentru ca am plecat din sala cu impresia ca am vazut "the same old story", doar ca intr-o realizare spectaculoasa. Am revazut-o cu placere pe Sigourney Weaver si am remarcat un tanar actor pe care nu am avut ocazia sa-l vad jucand pana acum - Sam Worthington, care l-a concurat fara succes pe Daniel Craig pentru rolul agentului 007 in Casino Royal. L-am admirat mai mult ca veteran de Marines in acest film decat ca Avatar. M-a impresionat si coloana sonora, de care cred ca James Horner s-a achitat foarte bine.
Daca as revedea filmul? Da, dar cu acelasi regret ca povestea ramane banala, in ciuda, sau mai degraba in detrimentul mesajului ecologist pe care incearca sa-l transmita. Replica preferata, pentru ca reprezinta cumva cheia filmului: "Tot ce mi-am dorit a fost sa gasesc batalia pe care merita sa o port."

de pe strada adunate

Au trecut 20 de ani de la revolutie si noi inca mai punem in vitrina - nu la posta sau la CEC - ci la banca, anuntul ca se da pensia :)

Ii rog pe vegetarieni sa nu citeasca mai departe si sa nu se uite la imaginea care urmeaza.

Stand la semafor, mi-am dat seama ca puteam fi si mai exotica in meniul de Craciun - o ciorba de strut? sau o piftie? Prea tarziu... poate la anul.

de Craciun

Mos Craciun a fost generos cu noi anul acesta, in ciuda vremurilor de recesiune. Avem pentru ce sa fim recunoscatori.

Mai putini colindatori anul acesta, desi am sperat sa le deschidem usa. Singurii care ne-au batut la usa chiar inainte de masa de Craciun au fost o tanara mamica cu un copilas in brate, frumos imbracati, dar cu fata trista si speranta ca vor primi... ceva de mancare. E tot ce au cerut. Am fost impresionati la lacrimi; le-am pregatit un pachet cu de-ale gurii si o ceva bani, desigur insuficienti pentru situatia lor. Speram ca si alti crestini s-au aratat generosi cu ei.
Ne-am bucurat de tot ce ne-a adus Craciunul anul acesta, desi am ramas cu gandul la cei care nu avut nici macare ce pune pe masa...

un film de Craciun

Fallen Angel (Ingerul cazut, tradus ad-literam) este filmul pe care il vad cu placere de fiecare data, preferabil de Craciun. Un alt gen de cadouri se afla in centrul actiunii acestui film; sunt cadouri sufletesti, carora nu le pot rezista nici cei mai impovarati de tragediile vietii.

Un Garry Sinise asa cum nu am vazut in filmele de pana acum si o Joely Richardson atat de rafinata... Un film care te lasa cu gandul la adevaratele cadouri de Craciun, dar mai ales la faptul ca gesturi simple, pornite din inima pot fi cadouri de Craciun de nepretuit.

Sarbatori fericite!

amintiri de-o saptamana

O seara de iarna asa cum trebuie sa fie - cu multa lumina, muzica si veselie. Acum 20 de ani, pe 16 decembrie, la Timisoara, iarna nu avea nici lumina, nici muzica, nici veselie. Si nici acum 20 de ani, pe 22 decembrie, la Bucuresti. Ne-am fi delectat cu Cantarea Romaniei, nu cu un concert de muzica de Strauss.

what a difference a day makes

Cu toate ca sistemul de operare a laptopului meu a crapat saptamana trecuta, m-am recuperat suficient cat sa le multumesc intr-un mod aparte celor care si-au amintit de ziua mea cat de mult imi place...ceaiul.

Despre cum e viata fara laptop si fara internet merita sa dedic un spatiu aparte. In curand...

In numele...pacii!?

Citesc acum o stire proaspata pe fluxuri (Ass Pres) - Presedintele Obama trimite un efectiv de 30 mii de soldati americani in Afganistan. Totul pentru a pastra pacea in teritoriile eliberate de talibani. Hmm! Si asta la cateva luni dupa ce i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace. No f$%#$!$^ comment!

La multi ani, Romania!

peste 90 de ani de independenta

top tea - new entries

Perioada incarcata din ultimele saptamani mi-a fost alinata de doua sortimente de ceaiuri unice. De ce unice? Pentru ca sunt excelente si pentru ca nu sunt la indemana.
Ceaiul de iasomie e un ceai placut, aromat, dar sortimentul pe care l-am baut este departe de orice am baut pana acum, desi pare banalul amestec de ceai verde cu iasomie. Ne-a fost adus la birou de o colega care a fost in concediu in China. Si cum suntem destui bautori de ceai in birou (da, se intampla in Romania :)), il impartim frateste. Mai intai te cucereste parfumul; este atat de rafinat si delicat, incat abia astepti sa iei prima gura. Mmmm! Ideal ca sa-ti creezi propriul moment de relaxare intr-o lume in care pauza de munca pare un lux pe care cu greu ti-l permiti. Si iata vedeta:

Tot din calatoria in China am fost tratati cu prajiturele care contineau ceai verde. O minunatie!
Un alt ceai deosebit din care beau acum in fiecare dimineata este un ceai care mi-a fost oferit mai intai intr-un pliculet de ceai clasic fara eticheta. Dupa miros mi-am dat seama imediat ca are scortisoara, dar dupa ce l-am gustat, l-am ghicit imediat - ceai negru cu ghimbir si scortisoara, cu o aroma care ma purta cu gandul la India. Si pentru ca am stiut sa-l apreciez, am primit apoi intreaga...era sa zic cutie. Nu-nu-nu, un ceai autentic indian este pastrat intr-un saculet:

Aici aveti mai multe detalii despre acest ceai (San-Cha) si cei care-l produc - Aap Ki Pasand 

Si-acum ma duc sa pun de-un ceai :)))

ranile unui oras (3)

Continui aceasta seri, pentru ca e un subiect pe care n-o sa-l inchid pana nu voi simti ca lucrurile vor incepe sa se indrepte. Am primit de curand de la o prietena, pe mail, un top al palatelor "disparute" din Bucuresti. Fie au cazut la bombardamentele din 44 (cand americanii, cand nemtii), fie le-au daramat comunistii si in special Ceausescu. Din pacate nici lectia asta n-am invatat-o; in ziua de azi se darama in continuare cladiri istorice sub povara neglijentei si indiferentei, pentru a face loc unor cladiri moderne lipsite de personalitate si de...suflet.
Recunosc - am fost selectiva si mi-au cazut ochii pe cateva bijuterii care nu vor mai exista decat in poze. Iata cum arata Palatul Sturdza inainte de anii '30 (cand a fost demolat). Aici a functionat Ministerul Afacerilor Externe din Piata Victoriei:

sau Palatul Artelor (fostul Muzeu Militar) din Parcul Carol, daramat de comunisti pentru a face loc mausoleului:

Despre Palatul Somanescu nu stiu mai nimic in afara de fotografia ramasa:

Din pacate nimic nu mai poate fi facut pentru ele, decat sa le pastram in memorie si sa le pomenim, astfel incat in ciuda celor care le-au distrus, ele sa nu dispara.
Inainte de razboi, pe Calea Victoriei se afla Teatrul National, distrus de bombardamente:

In acelasi loc, acum cativa ani s-a construit Hotelul Novotel, care a dorit sa aduca un tribut acestei cladiri emblematice a Bucurestiului interbelic si i-a reconstruit intrarea:

Destul de controversata initiativa, dar eu zic ca e bine si asa, decat deloc.

Unul dintre putinele palate care au supravietuit este Palatul Elenei Kretzulescu, langa Gradina Cismigiu, astazi sediu al unei filiale UNESCO:

sau Palatul Herman Spayer de pe strada Batistei, cladire de referinta a Bucurestiului inainte de razboi:

M-am bucurat sa descopar pe net o multime de oameni care au simtit nevoia sa aduca astfel de cladiri in atentie, pentru ca macar in felul acesta ele nu vor pieri si din memoria noastra.

Nemtii au reconstruit orase intregi dupa razboi. Noi nu doar ca nu le-am refacut, dar le-am distrus mai departe in numele unor idealuri gresite si lasam sa se distruga in continuare, mai nou in numele banului.

barbati care vand...

...iata si frigidere! Ce sa fac, daca imi ies in cale! Acesta e chiar e o vedeta - Cristi Chivu :)

Nu pot decat sa ma amuz ca au mai fost scosi si ei la...produs, spre delectarea sexului slab. Hi-hi! Pe cand un aragaz - ceva?

feeling bad about feeling good

Am calculat: imi petrec aproape 2 ore in masina in fiecare zi pe strazile aglomerate ale capitalei. Daca dimineata condusul este exercitiul mental de care am nevoie pentru a ajunge cu creierul antrenat la munca, seara se transforma in relaxarea de care am nevoie pentru a ma scutura de stresul de la birou. Ascult muzica ce-mi place, imi resetez gandurile pentru modul de functionare home si din cand in cand privirile mi se agata de o cladire, o reclama sau de luminile orasului. Si uite asa am observat in ultima vreme ca si barbatii pot sa vanda cafea si ciocolata :)))
Cand ajung la Marriott ma priveste melancolic Doncafe, cu o ceasca de cafea cu suflet:

si ne privim asa pret de vreo doua semafoare. Cu ceva vreme in urma as fi stat si trei semafoare pe rosu, pentru ca cei de la Poiana aveau putin mai incolo un panou cu noua lor promotie, in care spui ce-ti doresti si ei iti vor indeplini dorinta. Dorinta mea ar fi fost ca tipul ala din panou sa fie chiar James McAvoy, cel cu care mi se parea mie ca seamana si sa stam de vorba de-adevaratelea pana se face verde semaforul.

Si desi mi-am permis sa ma delectez in acest fel vreo cateva saptamani (asa se explica acel feeling bad about feeling good), serile mele sunt mai putin relaxante de cand reclama cu pricina a facut loc proaspetelor reclame electorale.
In ciuda retusurilor photoshopate, candidatii nostri la presedintie nu au farmecul acestor tineri simpatici care au fost scosi in fata pentru a vinde cafea si ciocolata. Nu stiu cui mai pot vinde Basescu, Geoana, Antonescu si Oprescu promisiunile lor electorale: Hai Romania! Invingem impreuna! Impreuna la bine si la greu! Revolutia bunului-simt... Eu cu cine votez?

Happy Ha-Ha-Halloween

Noi romanii am importat aceasta sarbatoare, ca si St. Valentine's Day. Mai mult succes la cei mici, care se bucura de cioplitul bostanilor, carnaval, lumanerele aprinse si dulciuri in forma de fantomitze, vrajitoare si brrr-brrr... schelete.N-am scapat nici anul acesta si am cumparat cate ceva de la supermarket pentru Maria.

Trick or treat? Speram ca vom scapa de tricks, caci avem dulciuri peste tot in casa :)

plec, dar mai raman putin...

...cred ca si-a zis astazi toamna. Dupa o saptamana de ploaie, burnita, frig si ninsoare, semn clar ca ne paraseste si lasa loculiernii, azi ne-a uimit cu vreme frumoasa - soare si cald.
Si ca si cum asta n-ar fi fost de-ajuns ca sa ma surprinda si sa ma faca sa zambesc, mi-a trimis un vizitator neasteptat chiar in masina - o gargarita. Dupa ce a incercat senzatiile tari ale condusului prin Bucuresti, asezata pe mana mea...

...s-a lasat sedusa de soarele care-mi batea in geam. S-a plimbat in pasi marunti in sus si-n jos... Am lasat geamul jos sa-i dau voie sa-si ia zborul, dar s-a mai framantat o vreme, cand in masina, cand afara.

In cele din urma s-a convins ca e vreme de plimbare, si-a intins aripioarele si p-aci ti-i drumul. M-a parasit si ea, la fel cum o sa ne paraseasca in curand si toamna.