Ieri a fost o dimineata de duminica foarte cetoasa in Bucuresti, dupa o prima noapte cu zero grade. Dis-de-dimineata am dus copilul la aeroport; incepe ultima parte a trimestrului de toamna dupa vacanta de doua saptamani din octombrie. Ceata deasa ne-a dat emotii; mie pentru ca trebuia sa ajungem cu bine la aeroport, iar Mariei pentru ca nu vroia sa i se amane zborul. S-a atasat foarte mult de
scoala ei din Anglia si nu concepe sa nu ajunga acolo la timp. Eu raman de fiecare data sfasiata intre mandria de-a o vedea dezvoltandu-se atat de frumos acolo si durerea cu care stiu de fiecare data ca - pentru a-i fi mai bine - trebuie sa indur despartirea. Mandria invinge de fiecare data, chiar daca in prima zi imi este mereu putin mai greu. Ziua dinaintea plecarii si cea in care calatoreste sunt mici cosmaruri de ingrijorare si lipsa confortului de-a-i fi alaturi. Credeam c-o sa-mi fie mai usor cu timpul, dar sunt deja doi ani si nu-mi este, in schimb invat sa traiesc si cu asta. Copilul e calm; stie deja rutina calatoriei de aici-dincolo, este relaxata la aeroport cand ne da sarutul de ramas-bun si trece cu calm de controlul de la Security si de la Frontiera. Cu acelasi calm isi face datoria sa ma linisteasca cu un SMS cand este in siguranta in masina care o duce la familia ce o are in grija acolo.
Dovleacul pe care l-am cioplit de dragul ei de Halloween a ramas la intrare, cu zambetul lui optimist, care mai degraba amuza decat sperie. Cody il pazeste inca, facandu-si datoria cu mare raspundere pana se intoarce Maria.
In drum spre casa ne-am oprit sa votam, ca sa scapam de alt drum si la 7.00 eram deja in sectia de votare. Apoi ziua a trecut intr-un amestec de emotii, usurare si speranta, dar s-a terminat cu un dus rece care m-a revoltat - umilinta romanilor care au dorit sa voteze in Occident si care m-a facut sa inchei ziua de duminica cu un gand amar - oare chiar nu s-a schimbat nimic in tara mea in ultimii 25 de ani? O intrebare retorica, desigur, de-aici si-amaraciunea mea, dar si multumirea de-a-i fi oferit copilului sansa de a trai - chiar daca departe de casa - normalitatea civilizatiei. Poate de-asta l-am ascultat astazi mai mult pe
Ben Harper.
O noua saptamana incepe astazi! Sper sa va fie mai buna, mai senina, mai frumoasa!
Vai, Alina, cat te înțeleg... Și mie încă nici nu mi-au plecat fetele atât de departe și atât de multa vreme. Eu as dilata cumva timpul sa le păstrez cat mai mult asa cum sunt acum, dar știu ca nu e posibil. Încerc sa profit la maxim de timpul pe care-l petrec cu ele acum.
RăspundețiȘtergereDespre votare nici nu vreau sa comentez, e groaznic ce se întâmplă. Săptămâna faina sa Ai!
Multumesc mult, Ina draga! Nu le putem opri sa creasca si sa-si ia zborul. Putem doar sa le fim alaturi in tot acest parcurs. Toate cele bune va doresc!
Ștergereda, triste sunt despartirile... Nimic nu se câstiga fara efort. Scoala ei este buna si ca dovada ca Maria abia asteapta sa ajunga acolo. Asta este cel mai important! Gândeste-te ce greu ar fi fost sa suferiti amandoua, tu ca pleaca de langa tine, ea ca are doar de indeplinit o datorie!
RăspundețiȘtergereMa bucur mult pentru voi, lasa ca trece noiembrie cat ai bate din palme! vine vacanta de Craciu si ce frumos o sa fie! Apropo vacante, pe la noi anul scolar are doar 2 semestre, în Anglia are trimestre?! Si aici astazi a reînceput scoala... in loc de 10 minute cat am nevoie sa parcurg dstranta de acasa pâna la birou, am mers 40 de minute! Gandeai ca s-a spart conducta cu autoturisme! Nu înteleg fenomenul, dar în prima zi de scoala dupa orice vacanta, se pare ca toti copiii sunt dusi cu masina. De mâine reintra totul in normal, fara (ș)Stau.
Va pupam pe toti, pe Fârtatii, Motanii si pe Cody :)
Asa e, Carmen! Daca ea n-ar fi fost multumita acolo, totul ar fi fost degeaba. Ei au cum aveam noi pe vremuri, trei trimestre. Pentru ca vacanta de vara e mai scurta (doua luni) si invata si sambata, isi permit vacantele din interiorul trimestrului - mid-term holiday. Practic, intr-un trimestru se invata sase-sapte saptamani la rand, apoi au pauza la mijlocul acestuia. In felul acesta au o pauza si o mica sansa de relaxare exact cand solicitarea este mai intensa. In felul acesta nu resimt oboseala unui singur trimestru sau semestru mai lung, iar noi avem sansa de-a o vedea mai des. Va pupam si noi cu drag si dor!
ȘtergereEste greu si emotionat sa te desparti de copil pentru o vreme,dar rezisti ,e spre binele ei.Te inteleg mai mult decat iti imaginezi.Va fi bine!
RăspundețiȘtergereMultumesc mult, bunica Floarea! Cuvintele dumneavoastra ma alina. Asa este, intr-adevar pentru binele lor facem orice. Toate cele bune!
ȘtergereMult succes domnişoarei la şcoală! Iar părinţilor... linişte şi bucurie în suflet!
RăspundețiȘtergere