Am trait ani de zile ascunzandu-ne preferintele religioase atat de blamate de epoca comunista. Romanii insa si-au pastrat in mare parte in suflet, in case si poate mai putin deschis pe la biserici credinta crestin ortodoxa. In mod firesc, odata cu libertatea recastigata in '89, ne-am intors cu totii la credinta noastra seculara cu elan mai mult sau mai putin inteles si intr-o oarecare masura, firesc. Religia a reaparut dupa jumatate de secol la fel de firesc in programa scolara. Biserica a castigat capital de incredere, dar parerea mea este ca nu a stiut sa-l gestioneze si l-a transformat mai mult sau mai putin constient in capital de putere. Incet, cu ezitari, multe au inceput sa se schimbe si sa se modernizeze in societatea noastra, dar nu si biserica.
Dar sa revenim la ale noastra, caci nu despre biserica este acest articol, desi ea pare sa fie principalul responsabil pentru situatia orelor de religie in scoli.
Maria a facut religia la scoala de aici pana a plecat sa invete in Anglia. Ora de religie era una dintre orele "usoare", la care copiii obtineau fara efort prea mare note bune. Doamna de religie era blanda chiar si cu baietii care odata cu inaintarea spre adolescenta o tachinau mai des la ore. Recunosc ca nu m-am uitat pe manualul de religie, dar puteam sa jur ca ce invata copiii este religia crestin ortodoxa. Copiilor de alta religie sau confesiune le era permisa lipsa de la orele de religie. Si nici asta nu mi se parea ceva aiurea pe-atunci.
Curios a fost cum mi-am schimbat parerea odata cu trecerea la invatamantul englezesc. Am fost cumva surprinsa sa regasesc orele de religie in programa scolara. Initial am crezut ca e ceva oarecum optional, dar surpriza! Acolo orele de religie sunt cat se poate de serioase si am aflat cu ingrijorare ca este materie de examen GCSE (certificatul care atesta absolvirea invatamantului obligatoriu in Anglia, echivalentul a zece clase la noi). Si a inceput sa ma preocupe ce face copilul la ore, mai ales ca primele calificative nu aratau prea bine. Mariei insa ii placeau orele si a lucrat constant sa-si imbunatateasca abilitatile necesare pentru a-si mari calificativul. Asa am aflat ca ceea ce faceau ei la ore era un fel de istorie si chiar filosofie a religiilor. Toti elevii participau, indiferent de religie si toti dadeau acelasi examen. Temele erau de cele mai multe ori esee in care li se cerea sa argumenteze diferite situatii legate de religie, din trecut sau actuale care au afectat sau afecteaza viata oamenilor. Orice parere era admisa, prezentata, discutata si cata vreme era corect formulata, structurata si relevanta, puteai obtine un calificativ mare. Astfel, puteai obtine o paleta larga de puncte de vedere de la elevii de diverse religii sau chiar de la atei (au fost si astfel de cazuri) si mai multe de-atat, elevii exersau astfel toleranta la orele de religie. O diferenta uriasa fata de ceea ce se petrece la ora de religie de la noi!
Prin urmare, concluzia mea nu poate fi decat una - da, orele de religie sunt utile, insa numai in masura in care sunt corect abordate. In acest context stau si ma intreb daca BOR trebuie sa fie patronul direct. Ma alatur astfel celor care cred ca trebuie mai intai evaluat ce se intampla acum la ora de religie (programa, manualele) si apoi stabilit ce ar fi mai bine sa facem in continuare. Altfel, pentru orele de religie asa cum se tin astazi in scoli, voi fi nevoita sa zic, mai bine fara! Predarea in continuare a cultului ortodox in scoli nu face decat sa ne indeparteze de toleranta, de intelegerea adevarata a credintei si sa ne transforme in fanatici ortodocsi, dispusi sa-si promoveze credinta cu riscul de a tine departe de scoala copii de alte religii sau atei in timpul acestor ore. Faptul ca elevii trebuie sa se separe in timpul acestei ore pe criterii religioase este departe de a fi ceva constructiv, nu-i asa?
Si pentru ca astazi este Sarbatoarea Sfintilor Mucenici ucisi pentru ca nu si-au lepadat credinta, eu va doresc o zi senina si insorita, asa cum merita mosii care le urmeaza babelor schimbatoare din calendar si inchin in sanatatea voastra cele 40 de... pahare de vin rosu!
sursa foto
Ai dreptate! Fiecare are un crez,dar reprezentatii bisericii m-au indepartat de lacas si nu merg decat rar si cand e biserica goala.Deci ,ce pretentii sa ai la ai nostrii fata de cei din strainatate?Parca ne indepartam de civilizatie ,in loc sa ne apropiem de lumea buna. La noi se fac altfel de mucenici.Azi ma uitam in piata la o patiserie si nu am luat ceva ca in poza ta si-mi pare rau acum.O saptamana linistita si senina sa ai!
RăspundețiȘtergereMultumesc, bunica! Si mie mi s-a cam intamplat la fel, desi bunicul din partea mamei a fost preot ortodox. Insa de la bunica tin minte ca ne spunea ca biserica poate fi oriunde ne rugam, ca Isus nu avea nevoie de o cladire numita biserica pentru a se ruga si pentru a propovadui cuvantul Domnului. Sunt credincioasa si intru din cand in cand si in biserica, dar prefer sa reduc la minim interactiunea cu clerul, pentru ca din pacate nu consider ca ma reprezinta. Am ajuns sa prefer lipsa intermediarilor in relatia mea cu Dumnezeu. Cat despre mucenici, i-am ales pe cei pe care-i prefer, cei copti :) Toate cele bune va doresc!
Ștergereva rog...cele 40 de pahare sunt ...parte a relatiei directa pe care o aveti cu Tatal....vedeti...cum judecati pe altii si nu va ganditi ca a bea alcool...atat de mult...nu are nici o legatura cu cei care sunt ucisi pentru credinta lor...spre stiinta dvs exista zile in care se praznuiesc mii si sute de mii de sfinti(romanii si-au decimat o legiune in Alpi caci acesti recruti erau crestini!)apropo...cati sfinti aradeni stiti?deci...va rog...Sf.Apostol Aristobul care a predicat prima oara Evanghelia in Anglia si primul martir de acolo Mc.Alban sa va ajute sa fiti la fel de frumoasa in credinta ca si in cele intelectuale...pana acum m-am bucurat de majoritatea postarilor...daca tot va plac intepciunile vechi romanesti sau din alte colturi...ascultati P.Staniloae care i-a zis unui tanar doctorand care voia sa plece la o bursa la Oxford:mai bine citeste Filocalia.Doamne ajuta-ne
RăspundețiȘtergere