Pare foarte verosimil ca stramosii nostri sa fi aratat asa:
Portul morosenesc este si unul dintre cele mai frumoase. La fel, muzica si dansurile traditionale ale acestor locuri.
Un fiu de morosan celebru, a carui muzica poate fi cumparata pe iTunes, este Stefan Hrusca.
Asa ca ma intristez sa vad ce se poarta acum ca port popular prin Maramures:
Cu toate acestea, mai trist mi se pare ce se intampla ceva mai la vest de Maramures, in Tara Oasului, unde portul popular atat de indragit si purtat de localnici a ajuns sa arate asa:
.jpg)
Daca cineva mi-ar fi zis ca acesta este un costum popular romanesc, l-as fi contrazis din toate puterile. Nimic din ce se vede in aceste imagini nu seama cu ce imi aminteam eu ca ar fi un costum popular din Oas, cu atat mai putin sa ma duca cu gandul la stramosii nostri daci:
Portul morosenesc este si unul dintre cele mai frumoase. La fel, muzica si dansurile traditionale ale acestor locuri.
Un fiu de morosan celebru, a carui muzica poate fi cumparata pe iTunes, este Stefan Hrusca.
Asa ca ma intristez sa vad ce se poarta acum ca port popular prin Maramures:
Cu toate acestea, mai trist mi se pare ce se intampla ceva mai la vest de Maramures, in Tara Oasului, unde portul popular atat de indragit si purtat de localnici a ajuns sa arate asa:
Daca cineva mi-ar fi zis ca acesta este un costum popular romanesc, l-as fi contrazis din toate puterile. Nimic din ce se vede in aceste imagini nu seama cu ce imi aminteam eu ca ar fi un costum popular din Oas, cu atat mai putin sa ma duca cu gandul la stramosii nostri daci:
Si pe vremuri cele doua regiuni erau adesea confundate de restul romanilor, desi muzica si dansurile din Oas sunt sensibil diferite, mai dinamice si cu tonalitati mai inalte:
In partea de sud a Maramuresului ii gasim pe lapuseni, locuitori din Tara Lapusului, o zona etnografica distincta. Lapuseni cunoscuti ca purtatori si promotori ai traditiilor autentice romanesti sunt maestrul Grisore Lese si regretatul profesor Ion Sorin Apan.
Pieptarul brodat este un element specific acestei regiuni. Muzica si dansurile sunt mai putin cunoscute, fiind si ele adesea confundate cu cele din Maramures
Prin urmare, chiar daca sunt fata de la oras, mi-am propus sa cunosc si sa promovez traditiile romanesti autentice, caci traim vremuri in care totul poate fi contrafacut si tocmai de aceea pierdut cu mare usurinta, in special arta traditionala.
Pieptarul brodat este un element specific acestei regiuni. Muzica si dansurile sunt mai putin cunoscute, fiind si ele adesea confundate cu cele din Maramures
Prin urmare, chiar daca sunt fata de la oras, mi-am propus sa cunosc si sa promovez traditiile romanesti autentice, caci traim vremuri in care totul poate fi contrafacut si tocmai de aceea pierdut cu mare usurinta, in special arta traditionala.
Eu am "morosanu-n" casa, nu stie el a canta ca si Hrusca dar tot drag imi e! :)))))
RăspundețiȘtergereAcum chiar ca mi sa facut dor de mama(soacra)! :((
pupici!
:) Da' de tzâpurit, tzâpureste? :)
ȘtergereTe invidiez ca ai rude in nordul tarii; este o zona cu adevarat deosebita. Hai sa ajutam si noi la promovarea traditiilor adevarate.
Te pup, Minnie!
Sărut mâna, Alina.
RăspundețiȘtergereMi-ai adus aminte de o întâmplare petrecută acum vreo cincisprezece ani.
Am primit nişte musafiri din străinezia, iar seara s-au holbat aproape o oră la o păpuşică îmbrăcată în costum popular, de oşancă. Le-am făcut cadou păpuşica, iar ei au ţinut morţiş să-şi lungească şederea cu o săptămână, ca să vadă ei cu prii lor ochi cum e la Maramu'.
Au văzut, iar de atunci se reîntorc în fiecare an în concediu, alegând de fiecare dată o altă pensiune din Maramureş, Sălaj şi Bihor.
Buna, Max! Ma bucur de vizita. Mi-a placut povestea strainilor indragostiti de tinuturile noastre din nord; iti multumesc c-ai impratasit-o cu noi. Iti dai seama ce i-a fermecat pe ei papusica aceea imbracata in costul traditional! Iata de ce este important sa pastram ceea ce este cu adevarat traditional, incarcat de spiritualitate romaneasca. E greu sa nu te-ndragostesti de acel tinut si de oamenii de-acolo. Faptul ca se intorc an de an sa vada mai mult este de-a dreptul minunat.
ȘtergereO seara frumoasa iti doresc!
Pe Hrusca il iubesc si il ascult cu multa placere. In Maamures nu am ajuns cu toate ca in fiecare voncediu planificat in Romania, ne propunem sa vizitam macar Sapanta. Deasemenea visez sa petrec un Craciun intr-un sat din zona Bucovinei si un Paste in Maramures... sper sa reusesc cat nai curand.
RăspundețiȘtergereFrumoasa initiativa ta. Deosebit articolul!
o saptamana faina! pupici
PS: deseara am sa pregatesc "mamalig-u-bri-cu-la" :)
Ma bucur ca ti-a placut articolul, Carmen! Planuiam de mult sa scriiu despre asta.
ȘtergereCristi ii asculta colindele lui Hrusca in fiecare an de Craciun; pentru el nu exista Craciun fara Hrusca. Nici noi n-am fost in Maramu' pana acum ; mama a facut o vizita acolo inainte de Sarbatori.
Sa va fie de bine la mamaliga! :) Va pupam si noi!
Nu pot sa spun ca sint vreun cunoscator al portului popular... am vazut un video cu o armata de copii imbracati cu totul si cu totul altfel decit imbracamintea "obisnuita"... si m-am apucat sa caut. Am dat de dumneavoastra care ziceti ca asa ceva nu se poate, si am dat de altii care zic altfel... deci pe unde-i adevarul? https://amr33.wordpress.com/tara-oasului-mandrie-si-beton/
RăspundețiȘtergereMultumesc pentru comentariu! Dupa cativa ani petrecuti prin muzee si rasfoind carti despre portul romanesc din diverse zone ale tarii, mi-am format parerea ca pe undeva pe la sfarsitul sec XIX portul nostru a inceput sa sufere incet-incet un declin, accelerat apoi dupa al doilea razboi. Normal ar fi fost ca el sa evolueze odata cu timpurile, prin materialele textile noi, culori accesorii, insa modernizarea tarii nu a putut opri influentele dinspre oras, din convietuirea cu alte nationalitati sau dinspre alte zone ale Europei, odata cu patrunderea primelor albume tiparite cu modele de broderii frantuzesti (si nu numai). Unirea din 1918 a avut ca o consecinta printre altele si consacrarea ideii de port "national". Nu stiu cat de benefica a fost incorsetarea intr-un tipar a uriasei diversitati a porturilor din toate zonele cu populatie romaneasca. Primele studii sociologice in lumea satului romanesc demarate inainte de al doilea razboi au ajutat imens si au creat reperele de care ne agatam astazi, insa au fost curand sufocate sub povara materialismului dialectic. In spectacolele cu soimi si pionieri costumele de artizanat deja erau o umbra palida a hainelor traditionale. Artizanatul a dat de munca mestesugarilor si i-au ajutat sa supravietuiasca, dar iile si hainele traditionale si-au pierdut rosturile si autenticitatea. Romancele n-au mai tesut, n-au mai cusut decat foarte putin (si rostul lor in familie si societate a fost schimbat odata cu vremurile) si asa panza alba n-a mai fost alba, ci inflorata si cat mai infoiata, iar acolo unde se mai gasea panza alba, modelele au devenit tot mai mari, mai multe, pierzandu-si rostul ritualic, de scut protector si devenind o simpla podoaba, supusa cumva modei. Cea mai buna idee despre costumele romanesti ti-o poti face intr-un muzeu, in carti si albume vechi sau in studiile publicate mai degraba in ultimii ani, dar care acopera prea putin din imensa lor diversitate. Ma feresc sa le mai numesc nationale, pentru ca ele apartin de fapt populatiei romanesti dintr-o zona distincta. Adica putem spune port de Lapus, de Oas, de Maramures, de Chioar, de Codru. Din pacate nu doar portul a avut de suferit; arhitectura rurala a cunoscut si ea un declin rapid. Daca inainte de '89 taranii sufereau ca le erau demolate casele si siliti sa locuiasca in blocuri in goana regimului dupa terenagricol, dupa '89 si mai ales odata cu migrarea populatiei rurale in Occident, casele taranesti au devenit pentru ei desuete; si-au dorit vile cu arhitectura moderna, ca prin tarile in care au calatorit. Fenomen asemanator, desi oarecum intarziat cu al declinului portului. Se munceste mult la o haina, dar o poti strica si reface de mai mult ori intr-o viata, insa cate case poti darama si construi intr-o viata de om? Am fost socata sa vad in Anglia numarul mare de case vechi si preocuparea de a le pastra, iar ei se mirau de mirarea mea. Le-am povestit ca la noi se pun la pamant foarte usor si fara regrete casele vechi si pe nimeni nu preocupa ca se darama odata cu ele traditia si istoria; a fost randul lor sa ramana mirati. Intrebarea nu are un raspuns simplu, iar perspectivele sunt de asemenea foarte diferite. Eu am oferit doar un punct de vedere; nu stiu cat este de corect sau complet, dar mi-l asum. Toate cele bune!
Ștergere