De Florii, gandurile mele si urarile de "La multi ani!" se indreapta spre toti cei care poarta nume de flori - fratele meu - Florin, mama - Florica, Ninu - Florin, Florentina - handmade in Covasna, Ina - handmade ina, Florin - and there was light si tutoror celor sarbatoriti care astazi se hotarasc sa ia o pauza de ceai alaturi de mine.
Le ofer un buchet de lalele
Si va invit pe toti sa sarbatorim intrarea in Saptamana Mare (a Patimilor) pe ritmurile a doi muzicieni dragi sufletului meu:
Sa aveti o duminica frumoasa, cu mult soare si iubire!
Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
duminică, 28 aprilie 2013
vineri, 26 aprilie 2013
suflet rebel - 45
Despre "The Killers" am vrut sa scriu de cateva ori, insa parea ca nu le venise vremea. De ceva timp insa ii tot ascult in reclama celor de la Orange si mi-am zis ca e un motiv bun sa-i aduc in acest episod al telenovelei rock. Trebuie sa recunosc ca le fredonam hiturile inainte sa aflu cine le canta si pe vremea aceea (2005-2006) inca nu auzisem de Shazam :) Pe vremea aceea eram o mamica stresata care muncea de dimineata pana seara si incerca sa se relaxeze la volan, in drum spre casa, ascultand muzica rebela.
Brandon Flowers, vocea trupei recunoaste ca au fost influentati de britanicii de la Oasis, insa au reusit sa-si creeze un sound propriu ce a evoluat de la un album la altul.
Si trebuie sa spun ca-mi place tare mult cover-ul lor pentru "Romeo and Juliet" al lui Dire Straits
Desi in 2010 au luat o pauza, au revenit in forta anul trecut cu un nou album - "Battle Born" foarte bine primit de fani.
Brandon Flowers, vocea trupei recunoaste ca au fost influentati de britanicii de la Oasis, insa au reusit sa-si creeze un sound propriu ce a evoluat de la un album la altul.
Si trebuie sa spun ca-mi place tare mult cover-ul lor pentru "Romeo and Juliet" al lui Dire Straits
Desi in 2010 au luat o pauza, au revenit in forta anul trecut cu un nou album - "Battle Born" foarte bine primit de fani.
joi, 25 aprilie 2013
clipa de muzica
Pentru ca Google ne-a amintit ca azi se implinesc 96 de ani de la nasterea Ellei Fitzgerald, va propun sa ne petrecem alaturi de ea pauza de ceai sau de cafea.
miercuri, 24 aprilie 2013
vineri, 19 aprilie 2013
suflet rebel - 44
Episodul de astazi se va numi cat se poate de rebel - Ugly Kid Joe
Cine nu a fredonat macar o data "Everything I Hate About You" si "Cats In The Cradle"?
Desi s-au despartit in 1997, angajandu-se fiecare in proiecte diferite, trupa se reuneste in 2010. Un nou album "Sairway to Hell" a fost lansat in 2012; l-am ascultat si eu zilele acestea. Ma bucur pentru ei, pentru ca dupa cum se vede si se aude, inca mai aveau ceva de oferit fanilor.
Cine nu a fredonat macar o data "Everything I Hate About You" si "Cats In The Cradle"?
Desi s-au despartit in 1997, angajandu-se fiecare in proiecte diferite, trupa se reuneste in 2010. Un nou album "Sairway to Hell" a fost lansat in 2012; l-am ascultat si eu zilele acestea. Ma bucur pentru ei, pentru ca dupa cum se vede si se aude, inca mai aveau ceva de oferit fanilor.
miercuri, 17 aprilie 2013
vineri, 12 aprilie 2013
suflet rebel - guitar tribute
Cuvintele palesc cand subiectul este Stevie Ray Vaughn; chitara "vorbeste" cel mai bine pentru el. Ca o ironie a sortii, avea sa moara la putin timp dupa magnificul jam session "Sweet Home Chicago" de la finalul concertului lui Clapton, la bordul unui elicopter, in drum spre... Chicago.
joi, 11 aprilie 2013
aventura informatica
De multe lucruri ma pot lipsi si pot pleca oriunde cu bagaj minimal, insa nu si fara laptop. Primul meu laptop a devenit de-a lungul timpului si prietenul meu cel mai bun. Cand sotul meu mi l-a adus cadou de peste ocean, am fost in culmea fericirii. Pe atunci aveam un laptop de la birou, insa puteam lucra doar pentru serviciu si erau atatea filtre si restrictii pentru programele din el, incat nu prea simteam un mare atasament fata de acesta. Acer-ul meu insa era insa o bijuterie de atunci m-a insotit peste tot, la tara, la munte, in vizite, in excursiile din strainatate.
E drept insa ca nu totdeauna m-am purtat cu el ca si cu o bijuterie; unitatea optica sparta (cineva s-a impiedicat de el), sistemul de operare crapat (deh, Vista parea sa fie singurul sau defect) si apoi multi-multi ani in care nu am avut a ma plange de nimic - eu, caci el saracul a fost prea tolerant ca sa se vaiete. Pana acum cateva saptamani, aproape o luna, cand ceva a inceput sa cedeze si am inceput sa simt fiorul rece al ecranelor albastre (Blue Screen of Death). Ce este enervant la aceste ecrane este ca nu reusesti niciodata sa citesti tot textul care oricum e formulat ca si cum ceva ingrozitor se intampla (si poate chiar se intampla, desi nu totdeauna) si de-acum gata, s-a terminat. Ei bine, nu, nu se termina cata vreme un alt ecran negru apare si iti ofera posibilitatea de a restarta calculatorul in modul de functionare normal sau Safe. Ah, si iti ofera un numar de secunde in care te poti gandi ce alegi, altfel reporneste in modul de functionare normal. Problema a fost ca eu nu l-am mai putut folosi decat in Safe Mode, altfel in modul normal se restarta dupa o perioada mai lunga sau mai scurta, cu acelasi ecran albastru infiorator. Cand nu am mai putut suporta si mi-am dat seama ca nu e ceva trecator, am inceput sa caut un service. Dar unde sa gasesti un service de incredere? Si cum sa-ti dai seama ca e de incredere? Ca orice necunoscator, am inceput sa dau un Search pe Google, sa vad ce gasesc in Bucuresti. Dupa ce am incorpit o lista scurta cu potentiali candidati, alesi mai mult dupa site-urile web pe care le-am vizitat ca sa-i cunosc un pic inainte sa-i abordez, am inceput sa-i sun. Mai intai la cei pe care i-am gasit recomandati pe forumuri; nu mi-au raspuns la telefon. Pacat, i-am trecut la sfarsitul listei. Apoi au urmat cei care isi faceau reclama la reduceri, dar domnul care mi-a raspuns, parea foarte-foarte sigur ca trebuie schimbata placa de baza (cea mai scumpa interventie, desigur!). Ce spui Frantz!? mi-am zis in sinea mea; oi fi eu novice, dar nici chiar asa. Pana la urma am optat pentru un service care macar era mai aproape de casa, iar cel de la telefon mi-a spus ca nu poate spune ce e de facut pana nu-l vede, ceea ce era si normal. Zis si facut! Dupa ce am reusit sa-mi verific mailurile, din nou in Safe Mode, inchid laptopul si pornesc plina de speranta spre service. Ajung, povestesc ce se intampla de cateva saptamani cu laptopul meu si il pornesc ca sa demonstrez probema. Laptopul porneste normal si asteptam, si asteptam, si asteptam. Cum ce? Ecranul albastru care ma speria de-atata vreme! Si nimic! Mai stam, mai asteptam... Tot nimic! M-am jurat acolo ca nu sunt isterica si nu exagerez si chiar aveam o problema cu restartarea permanenta a laptopului. Solutia cea mai simpla propusa de ei a fost un upgrade de sistem de operare. Si acum am scapat in sfarsit de Vista, am Windows 7. Nu stiu daca sunt mai fericita sau daca am rezolvat problema, pentru ca ecranul abastru nu a incetat sa apara decat dupa ce am dezactivat actualizarile automate ale sistemului de operare. Din nou, la service totul a fost ok, fara niciun ecran albastru.
In orice caz, in zilele in care nu am avut internet, am simtit mai intai frustrare, dar mai apoi si o oarecare liniste de care am profitat facand lucru de mana si citind si aici trebuie sa recunosc ca mi-am descoperit o alta dependenta numita Kindle. Saptamanile acestea a fost si copilul in vacanta si chiar am lasat totul deoparte. Parca sunt mai putin dependenta de internet si am devenit mai lenesa pe bloguri, ca dovada am inceput acest articol de doua saptamani si abia acum il termin. O parte buna si o parte rea.
In orice caz, prieteni, aveti grija de laptopuri, caci despartirea de orice prieten e destul de grea. In rest, bafta la bloggerit!
E drept insa ca nu totdeauna m-am purtat cu el ca si cu o bijuterie; unitatea optica sparta (cineva s-a impiedicat de el), sistemul de operare crapat (deh, Vista parea sa fie singurul sau defect) si apoi multi-multi ani in care nu am avut a ma plange de nimic - eu, caci el saracul a fost prea tolerant ca sa se vaiete. Pana acum cateva saptamani, aproape o luna, cand ceva a inceput sa cedeze si am inceput sa simt fiorul rece al ecranelor albastre (Blue Screen of Death). Ce este enervant la aceste ecrane este ca nu reusesti niciodata sa citesti tot textul care oricum e formulat ca si cum ceva ingrozitor se intampla (si poate chiar se intampla, desi nu totdeauna) si de-acum gata, s-a terminat. Ei bine, nu, nu se termina cata vreme un alt ecran negru apare si iti ofera posibilitatea de a restarta calculatorul in modul de functionare normal sau Safe. Ah, si iti ofera un numar de secunde in care te poti gandi ce alegi, altfel reporneste in modul de functionare normal. Problema a fost ca eu nu l-am mai putut folosi decat in Safe Mode, altfel in modul normal se restarta dupa o perioada mai lunga sau mai scurta, cu acelasi ecran albastru infiorator. Cand nu am mai putut suporta si mi-am dat seama ca nu e ceva trecator, am inceput sa caut un service. Dar unde sa gasesti un service de incredere? Si cum sa-ti dai seama ca e de incredere? Ca orice necunoscator, am inceput sa dau un Search pe Google, sa vad ce gasesc in Bucuresti. Dupa ce am incorpit o lista scurta cu potentiali candidati, alesi mai mult dupa site-urile web pe care le-am vizitat ca sa-i cunosc un pic inainte sa-i abordez, am inceput sa-i sun. Mai intai la cei pe care i-am gasit recomandati pe forumuri; nu mi-au raspuns la telefon. Pacat, i-am trecut la sfarsitul listei. Apoi au urmat cei care isi faceau reclama la reduceri, dar domnul care mi-a raspuns, parea foarte-foarte sigur ca trebuie schimbata placa de baza (cea mai scumpa interventie, desigur!). Ce spui Frantz!? mi-am zis in sinea mea; oi fi eu novice, dar nici chiar asa. Pana la urma am optat pentru un service care macar era mai aproape de casa, iar cel de la telefon mi-a spus ca nu poate spune ce e de facut pana nu-l vede, ceea ce era si normal. Zis si facut! Dupa ce am reusit sa-mi verific mailurile, din nou in Safe Mode, inchid laptopul si pornesc plina de speranta spre service. Ajung, povestesc ce se intampla de cateva saptamani cu laptopul meu si il pornesc ca sa demonstrez probema. Laptopul porneste normal si asteptam, si asteptam, si asteptam. Cum ce? Ecranul albastru care ma speria de-atata vreme! Si nimic! Mai stam, mai asteptam... Tot nimic! M-am jurat acolo ca nu sunt isterica si nu exagerez si chiar aveam o problema cu restartarea permanenta a laptopului. Solutia cea mai simpla propusa de ei a fost un upgrade de sistem de operare. Si acum am scapat in sfarsit de Vista, am Windows 7. Nu stiu daca sunt mai fericita sau daca am rezolvat problema, pentru ca ecranul abastru nu a incetat sa apara decat dupa ce am dezactivat actualizarile automate ale sistemului de operare. Din nou, la service totul a fost ok, fara niciun ecran albastru.
In orice caz, in zilele in care nu am avut internet, am simtit mai intai frustrare, dar mai apoi si o oarecare liniste de care am profitat facand lucru de mana si citind si aici trebuie sa recunosc ca mi-am descoperit o alta dependenta numita Kindle. Saptamanile acestea a fost si copilul in vacanta si chiar am lasat totul deoparte. Parca sunt mai putin dependenta de internet si am devenit mai lenesa pe bloguri, ca dovada am inceput acest articol de doua saptamani si abia acum il termin. O parte buna si o parte rea.
In orice caz, prieteni, aveti grija de laptopuri, caci despartirea de orice prieten e destul de grea. In rest, bafta la bloggerit!
miercuri, 10 aprilie 2013
Abonați-vă la:
Postări (Atom)