cercul poetilor uitati

E randul sa o aduc in atentie pe Magda Isanos. Poeta, prozatoare, publicista, s-a stins din viata prea devreme, la numai 28 de ani, rapusa de o boala de inima. A fost sotia lui Eusebiu Camilar.

Pasiunea tatalui meu pentru carti ne-a adus in biblioteca volumul ei postum "Cantarea muntilor", pe care l-am savurat cu incantare in timpul adolescentei si din care am ales cu greu cateva poezii.

Aceste mani

Aceste mani prea mult intarzie,
sus, printre ramuri
si printre flamuri,
prea mult intarzie...

Ce fac, oare?
Poate-au sa coboare
cu-o cununa de raze
stralucitoare...

Cununa?
Pentru fruntea cui?
Suntem satui!
N-avem lauri destui?

Printre ramuri
si printre flamuri,
manile acestea pipaie alte geamuri,
mult mai sus asezate,
manile mele intarziate.

Coborandu-le, oamenii-au spus:
"A... Voi ati fost sus..."
Si-au ridicat spre-aceste mani
priviri de vulpi, boturi de cani.

Murim... ca maine

E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, in vreme ce vom putrezi.

Atata soare, Doamne, - atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece -
noi singuri n-o sa fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.

Saruta-ma...

Saruta-mi ochii grei de-atata plans,
Doar sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul rau ce i-a cuprins,
Sa-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surasul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.

Saruta-mi fruntea, gandurile rele
Si toate indoielile-or sa moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.