"Ieri seara am urmarit la tv ceremonia prilejuita de inmormantarea lui Michael Jackson si tare m-a impresionat si...pot spune - in soapta- ca putin mi-e rusine de mine! m-a pus pe ganduri! si eu m-am numarat din cand in cand, printre cei care l-au judecat pt felul in care si-a schimbat fizionomia, sau printre curiosii care au cautat in anii '98- 2004 informatii despre procesele ce i s-au intentat, facand mai mult sau mai putin remarci proprii...cand de fapt cine sunt eu sa-l judec pe MJ?! nu am eu propriile probleme? de cele mai multe ori suntem superfiiali, nu ne luam timp destul pentru a intelege de ce X sau Y a spus sau a facut ceva; suntem usor de manipulat prin presa sau tv/computer sau chiar de colegi cu caracter mai puternic! Si intelegerea vine de cele mai multe ori prea tarziu! Din pacate! Nu sunt un fan Michael Jackson dar muzica lui mi-a placut intotdeauna! si am privit ieri, stapanindu-mi cu greu, de cateva ori, lacrimile si m-am intrebat: de ce nu s-a putut intampla ca acest omagiu si recunostinta sa-i fie adus de exemplu anul trecut cand a serbat cei 50 de ani! ce frumos ar fi putut fi! Toate televiziunile din lume au transmis in direct- ca pe un spectacol! dar el a murit trist si disperat probabil...Ce mult m-a inpresionat cand predicatorul Alfred Charles Sharpton a spus ca Michael a facut posibil ca Obama sa fie azi presedintele Americii! si parerea mea e ca mare adevar sta in spatele acestei propozitii! Ok, acum incetez sa mai fac alte comentarii...spun doar ca sunt profund marcata de felul in care oamenii reactioneaza- in general, nu numai in cazul Jackson! si dezamagita...si de azi incepe din nou in mine un nou proces de schimbare...Asa suntem noi Oamenii!!! noi spunem ca evoluam...OARE? Speranta in mai bine e singura putere ce da sens vietii.
Fiecare spera zilnic ca maine va fi mai bine, ca el insusi va fi mai bun!..."
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu