marți, 21 februarie 2012

tu nu stii...

Tu nu stii ca in zambetul meu se-ascund
gandurile nerostite pe care le-am gonit
din pragul sufletului tau.

Tu nu stii ca fiecare zambet al meu
e-o lupta nedreapta cu demonul intunecat
care-mi pandeste tristetile.

Zambesc... Stiu ca vei fi mereu aici,
asteptand sa ma scutur de povara apusului greu
ce ma sfasie-n taceri nesfarsite.


...si melodia care mi-a inspirat aceste randuri...

6 comentarii:

  1. superbe versuri! absolut impresionante!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Carmen draga! Sustin terapia prin zambet, chiar si-atunci cand alegem sa nu-i impovaram pe cei dragi cu tristetile noastre :) Te pup cu drag si-ti trimit un zambet fericit :)))

      Ștergere
  2. Este mai bine ca nu stie ce ascunde zambetul tau, de multe ori este de folos acest zambet; incet incet el va aduce zambetul care nu mai ascunde nimic in spatele lui, fiind un zambet chiar din inima pornit

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Adriana, discutam cu cineva pe tema aceasta a zambetelor "sincere"; pe undeva de-aici si versurile. Parerea mea este ca un zambet este un zambet si atat; este reactia fireasca atunci cand ai alaturi pe cei dragi, mai ales in clipele triste. Ai dreptate, zambind, trecem mai usor de la tristete la fericire :)

      Ștergere
  3. iti zambesc in timp ce iti scriu acest mesaj; sunt curioasa ce faci la aceasta ora; sper ca zambest si tu; eu cred ca atunci cand trimiti un zambet catre cineva, distanta nu mai conteaza; si adaug si un Doamne, ajua! ca sa iti fie toata ziua buna.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult! Si pentru zambet si pentru cuvintele frumoase. Chiar am multe motive sa zambesc astazi; mesajul tau este doar unul dintre ele.

      Ștergere