miercuri, 7 decembrie 2011

Wordless Wednesday - din cutiuta cu amintiri

Un alt Craciun, acum 40 de ani :)


Carmen ne invita la "Miercurea fara cuvinte".

18 comentarii:

  1. Multumesc, Orry! Daaaa, ce vremuri!

    RăspundețiȘtergere
  2. frumoase poze, cumva un pic inaintea "erei" mele, dar cu atat mai interesante. Frumosi copii de acum 40 de ani :)

    RăspundețiȘtergere
  3. Multumesc, Kadia! Copiii sunt frumosi oricand :)

    RăspundețiȘtergere
  4. Doi pitici, între Albă ca zăpada şi ai săi 7 pitici! :)

    RăspundețiȘtergere
  5. O fotografie frumoasa ... aproape de epoca!
    Apropo de 40 de ani ... ce va zbirliti asa, dragele mele?
    40 de ani e o virsta frumoasa, te simti implinita, stii cine esti, ce vrei, copii s-au mai dezlipit de tine si in sfarsit ai timp sa te vezi in oglinda dimineata!
    La 50 o sa fie si mai si! :)

    RăspundețiȘtergere
  6. ...Ascunşi printre piticii Albei ca Zăpada!
    Totuşi, 40 de ani nu e prea mult... :)

    RăspundețiȘtergere
  7. am intrat la rând, la cei ce s-au înscris la MfC si nu am citit la cine sunt. Pur si simplu am deschis linkul, am admirat fotografia si am lasat comentariul. Când am ajuns aici... mi-am spus: ce seamana cu Florinel! :)) Apoi am citit ca sunt la Alinus :) Doamne ce dulceti de copii! Tu aratai ca o papusica!
    Va pup Motanilor :-*

    RăspundețiȘtergere
  8. Asa e, Tibi! Eu eram piticul cel mai mic si mai fricos :) Multumesc!

    RăspundețiȘtergere
  9. Multumesc, Melly! 40 de ani are fotografia :) eu ma simt mult mai tanara ;)

    RăspundețiȘtergere
  10. Max, esti dragutz ca-ntodeauna, multumescte! Sufleteste sunt mai aproape de piticul din poza decat de 40 :)

    RăspundețiȘtergere
  11. Multumesc, Carmen! Ma gandeam ca pe Florin o sa-l recunosti :) El era responsabil cu disciplina piticului de pe sanie, care nu prea vroia sa stea la pozat :)

    RăspundețiȘtergere
  12. o declar cea mai frumoasa fotografie din aceasta miercuri...mosii si zapezile de altadata...albele zapezi care faceau ca vacanta de iarna sa se prelungeasca si in timpul scolii...dar cel mai mult imi place gestul protector al fratelui mai mare..si are si de ce sa fie asa...surioara parca este o papusica

    RăspundețiȘtergere
  13. Aprecierea ta ma emotioneaza, Adriana! Multumesc! Intr-adevar la asta m-am gandit, la zapezile de alta-data si cum simteam noi atunci sarbatorile de iarna, copii fiind, cu Mos Gerila in loc de Mos Craciun :)

    RăspundețiȘtergere