joi, 15 decembrie 2011

un gand...

De cateva zile bucataria mea miroase ametitor a scortisoara, vanilie si ghimbir. Coc biscuiti pe banda rulanta; Mariei, ca maine au animatia de Craciun la scoala, fostilor mei colegi carora le voi face maine o vizita surpriza si sper sa mai ramana ceva si pentru ultimul weekend inainte de Craciun :) In aceasta atmosfera m-am gandit tot mai des la cei care sunt nevoiti de soarta sa-si petreaca singuri Sarbatorile Craciunului. Cat de greu trebuie sa le fie sa nu aiba cu cine sa mearga la slujba de Craciun, cui zambi la masa festiva sau alaturi de cine sa se bucure de darurile de sub brad sau mai rau, sa nu aiba un brad cu daruri sub el. Sper din tot sufletul ca acesti oameni sa aiba prieteni buni sau sa intalneasca suflete milostive care sa le faca placuta ziua de Craciun.

2 comentarii:

  1. Faci un gest creştinesc. E tare rău să fii singur de Crăciun.

    Eu cu doamna mea ne-am gândit să împărţim mâncare, cozonac, prăjituri şi puţin vin la un vecin rămas singur, după ce l-a părăsit nevasta. Omul nici nu prea are pe nimeni, şi nici posibilitatea să îşi cumpere cât de cât ceva de Sărbători.

    RăspundețiȘtergere
  2. Cine ramâne insensibil la soarta celor mai putin norocosi, aceluia nu-i vor tihni sarbatorile de Craciun! si va pasi în Noul An împovarat de frici si gânduri negre...
    Te imbratisez, harnicuto!

    RăspundețiȘtergere