in cercul poetilor uitati

Il voi include in cercul poetilor uitati si pe Virgil Carianopol (1908-1984). A publicat cu succes inainte de razboi; a publicat si dupa. Ma simt atasata de acest poet caracalean poate si pentru ca viata m-a purtat in perioada adolescentei pe meleagurile Olteniei, intr-o pribegie la care e supusa orice familie de militar. Caracalenii erau (si sper ca inca mai sunt) mandri de poetul lor, descendent al lui Iancu Jianu, alt erou iubit pe acele meleaguri. Versurile lui penduleaza intre avangardism, traditionalism si spirit patriotic. Un alt oltean, Tudor Gheorghe, le-a cantat cu mult talent si patima. Chiar si Margareta Pislaru i-a cantat versurile.

cine m-a strigat
cand imi curatam flautul de cantece?

cine m-a cunoscut
cand in suflet imi putrezeau femeile de iubire?

cine mi-a intins braţele
cand diminetile se tarau prin casa ca presurile?

cine m-a intrebat de mine
cand imi intoarceam drumurile ca vitele de la pasune?

cine m-a mangaiat
cand linistea imi crescuse pe frunte ca un muschi?

oh marile atarnate de prora
deserturile adormite cu oazele de gat.

prietene tu ai suflet?
pe tine te-a intrebat cineva de suflet?

cine-ti va peria hainele de insomnii
cand mainile nu se vor mai intinde dupa vis?

Primavara

Din somnul orb de noapte-ntunecoasa
De unde-au stat departe de frumos
Se reintorc livezile acasa
In rochii inflorite pana jos

E primavara, iarasi primavara!
Pe fiecare margini de fagas
Isi scot stramosii degetele-afara,
De ghiocei, de crini, de toporasi

Se simte iarasi mirosul campiei
Din nou arunca soarele pojar
La cantecul înalt al ciocarliei
Ies roadele cu capetele-afar'

Arunca ziua peste tot cu vrabii
In codri cucii iara-au navalit
Se bat cu gatul pasarile-n sabii
Si glasurile-si dau la ascutit.




Flacari

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...



Cand

Cand vrei sa vezi prin timpul ce desparte
Si nu mai poti strabate de desis,
Inchide ochii si-ai sa vezi departe
Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi.

Cand vrei sa fii de departari aproape
Si nu mai poti, oricat ti-ar fi de greu,
Te departeaza si mai mult de toate,
Ca departarea-apropie mereu.


Aripile

Nu-mi pune aripi! – am strigat
spre ingerul ce ma tinea
cand imi vara aripi cu sila
si-n umeri mi le indesa.

Nu vreau!
Dar el, cu o rabdare
pe care numai ingerii o au
Nu ma lasa, desi din ele,
Spuneam ca nu stiu cum sa dau…

N-auzi?? – strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi asa ne-ndurator!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am sa zbor!

Esti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Stia că voi avea nevoie
Stia c-odata voi zbura! …..