o zi de toamna...

Ziua de azi a inceput vijelios; norii cenusii au pus soarele pe fuga si au chemat ploaia si vantul sa-si faca de cap sub privirile ingaduitoare ale Toamnei. Fara mila, s-au jucat cu umbrela noastra pana au rupt-o, ne-au udat la piele, au blocat strazile orasului cu masini nervoase. Dar am hotarat sa ne pastram zambetul pe buze. Ca si cum nu s-ar fi multumit sa-mi trimita perechea intr-o noua calatorie, aceasta zi rautacioasa de Toamna mi-a zambit cand mi-a lasat caloriferele reci in casa, dar am pus repede de ceai si m-am incalzit de la o cana la alta. I-am facut si eu in ciuda, hotarata sa ies in oras, in tristul decor pe care mi l-a pregatit. Am umplut traistuta cu cadouri pentru sarbatoritul zilei si am framantat arome calde si insorite de rom si migdale pentru alti prieteni dragi. Nici ea nu s-a lasat mai prejos si seara m-a asteptat acasa pe intuneric; a pus ea cumva de-o pana de curent in cartier. Am aprins zambind toate lumanarile din casa si am citit randuri demult uitate. Satula de atata sfidare, mi-a readus lumina in casa, cateva vesti bune si cateva triste, ca sa nu ma bucur pana la sfarsit de victorie.

Dar victoria mea n-ar fi deplina in acest ultim ceas al zilei, fara incercarea de a-i aduce prietenei mele Carmen zambetul pe buze cu o dedicatie care sper sa-i alunge macar pentru o clipa tristetea din ultima vreme: