Pentru cei care nu ma stiu, mentionez ca nu sunt o cunoscatoare in ale parfumurilor, insa cele cateva pe care le-am avut si le am au intrat in viata mea in clipe speciale si mi-au facut simturile sa vibreze. In cazul meu, memoria olfactiva se impleteste strans cu memoria afectiva.
Noaptea-i invalui in catifeaua ei tandra si stralucitoare. Nu degeaba plutea intre ei o asteptare, ca o emotie timida, caci acea sarbatoare dintre ani nu era o noapte ca oricare; era prima petrecuta impreuna. Plutira pe clipele ramase pana la miezul noptii, imbratisati ca-ntr-un dans fara muzica. Timpul paru sa se opreasca cand el ii sopti tandru “Am ceva pentru tine…” si-i puse in mana o cutiuta cu reflexe voluptoase, aurii. Ar fi ramas in clipa aceea o vesnicie, cu inima bubuindu-i asurzitor. Ea stiu ca e mult mai mult in gestul lui, in alegerea de-ai oferi un cadou; ii oferea promisiunea unui "impreuna", acel “noi doi” pe care si-l dorea din tot sufletul si la care nu indraznea sa spere. Abia astepta sa inceapa acel viitor in care se va lasa invaluita de matasea parfumului in clipele lor cele mai speciale; ii va pastra amintirea mult timp dupa ce stropii pretiosi se vor fi terminat, dupa ce se vor fi casatorit, dupa ce va fi venit pe lume copilul lor… Si azi, dupa mai bine de douazeci de ani, amintirea acelui cadou ii este cea mai draga. De cate ori se strang in brate, aroma lui e mereu prezenta. Catifea, matase, iubire… toate au intrat in acea sticluta cu parfum ca-ntr-un elixir al destinului.
sursa foto
