parfumul unui altfel de Craciun

Viata i-a stat in loc in clipa in care destinul s-a jucat nemilos cu omul iubit. "Te rog, sa nu ma lasi singura! Te rog, stai cu mine!" ii strigase plangand pana cand echipajul ambulantei l-a luat de langa ea.
De cateva saptamani vegheaza la patul lui, deznadajduind si sperand in acelasi timp. A pierdut sirul rugaciunilor pentru indurare, ii sopteste tot timpul "Te iubesc!" ca sa o simta langa el, sa-i simta dragostea. S-a obisnuit cu sunetele nelinistitoare a salonului de terapie intensiva, cu mirosurile suferinzilor neputinciosi, ale mancarii de spital. Din cand in cand, o targa cu un trup nemiscat defileaza sinistru pe coridoarele solemne. Atunci toate gandurile i se opresc, nu mai aude, nu mai simte, nu mai gandeste nimic, stie doar ca inca o farama de viata a fost smulsa din ea.
Ieri i-a inviorat ziua cu doua mandarine pe care le-a devorat ca pe cel mai ravnit fruct. Ii gateste mancarurile preferate. Mirosurile grele de spital il deranjeaza si pe el. De-aceea ea incearca sa se imbrace in culori vii si nu uita sa-si dea in fiecare zi cu un puf de parfum inainte sa plece spre spital, pentru ca amintirea orelor petrecute cu ea sa-i fie placuta.
Medicii inca nu stiu de ce si cum; nu-si pot inca explica. Ii iau aproape zilnic sange din trup pentru tot felul de analize cu nume greu de retinut, il duc mereu spre aparate cu sonde complicate. I-au promis ca nu se vor lasa pana vor gasi leacul pentru el. Ea spera in zilele lui bune, cand el isi gaseste puterea sa glumeasca cu ea si dispera in zilele mai putin bune, cand e confuz si pare rupt de realitate. Si ea si el sunt tari si puternici, ca dragostea lor. Va fi oare Dumnezeu indurator cu ei? Le va da sansa altor ani de viata petrecuti impreuna? Se vor mai putea strange in brate? E prea devreme pentru amintiri... Mai au atat de multe de facut impreuna!
Curand va fi Craciunul... Ii e greu sa mai creada in miracole. Luminite vesele s-au aprins in tot orasul, dar ea nu se poate bucura de ele, de atmosfera de sarbatoare; nu cand se gandeste ca e posibil sa-si petreaca Craciunul fara el. Gandul acesta doare prea tare, ii sfasie pieptul. Dorinta ei de Craciun e una singura si e un miracol mult prea mare de cerut; ea stie asta, asa ca il elibereaza pe Mos Craciun de povara. "Craciunul este pentru cei sanatosi si fericiti." isi spune ea cu amaraciune.
Si totusi, in acea noapte un inger se indura de tristetea ei si pune la cale un miracol, un vis prevestitor.
Se plimbau alene pe aleile acoperite de zapada. Fulgii de nea sopteau jucausi in lumina felinarelor. Cand clipa despartirii a sosit, a strans-o tandru in brate, a sarutat-o indelung, ametitor, iar mainile lor s-au impletit ca o promisiune. "Tu esti ingerul meu! Cand sunt cu tine, ma simt in siguranta! Vom trece impreuna peste acest necaz! Vom fi iarasi bine, vom fi din nou impreuna! Trebuie sa speri si sa lupti pentru noi doi!"
Pentru prima data s-a trezit linistita, cu increderea ca lucrurile se vor indrepta.
O bataie in usa o facu sa tresara si deschise cu emotie. Un curier, o semnatura si se trezi in mana cu un pachet. Il deschise curioasa si ramase muta de uimire; un cadou pentru ea, de la el, ca o noua promisiune.
In ziua aceea medicul ii mai dadu o veste; lucrurile urmau sa evolueze spre bine. Nu usor, nu repede, nu fara alte probleme de rezolvat, dar cu speranta ca el se va recupera in mare masura. Primisera o noua sansa, la iubire si la viata.

Iata si cadoul primit de ea, pentru o iarna cu aroma fructelor de ilice, impletita cu speranta parfumata cu note de caprifoi a verii ce-o sa urmeze - si mosc, ca amprenta a iubirii.

Dream Angels Heavenly Stardust, de la Victoria's Secrets

sursa foto

Le urez Sarbatori fericite tuturor celor care trec pe-aici pentru o pauza de ceai! Bucurati-va de iubire si aveti grija mare de sanatatea voastra!
Mai multe povestiri parfumate, in Clubul Condeielor Parfumate initiat si gazduit pe blogul Mirelei.

P.S. Nu sunt o cunoscatoare a parfumurilor, dar pentru aceasta tema am cautat pe net un parfum care sa contina aroma fructelor de ilice (holy). Habar n-am cum miroase, dar sper ca v-am facut curiosi. 

1 Decembrie 1918

O suta de ani...
Cred ca nu exista familie de ardeleni in care sa nu fie vreun stramos care-a luptat fara sa vrea in trupele imperiale, asa cum cred ca in fiecare familie de romani ardeleni exista un stramos care sa fi participat intr-un fel sau altul la Unirea cu Regatul Romaniei.
In familia mea, trei strabunici au fost nevoiti sa se inroleze in Armata Austro-Ungara. Cel din Halmasd, Salaj nu s-a mai intors; a pierit pe frontul din Galitia. Cei doi strabunici aradeni s-au intors de pe front si au apucat sa se bucure de Unirea cu romanii din Regat. Despre strabunicul gorjean din partea tatei nu am din pacate informatii.
Si in timp ce varul lui bun (Simion) era in armata, Cornel Albu, avocat si notar in Arad, a fost direct implicat alaturi de alti membri ai familiei Albu in toate etapele pregatitoare Adunarii Nationale de la Alba Iulia, unde a si participat ca membru al delegatiei din Arad. Dovada sta actul de constituire a delegatiei, pe care l-a si intocmit in calitate de avocat; poate fi vazut la Muzeul din Arad.

Legatura dintre unchiul Cornel si nepotul sau Mircea (bunicul meu) a fost una speciala, motiv pentru care fratele mamei i-a purtat numele. Unchiul Cornel nu s-a casatorit, dar si-a iubit mult nepotii; mama isi aminteste de vacantele petrecute la casa lui din Şiria, Arad.
Acum o suta de ani, bunicul meu era copil de sase-sapte ani, dar s-a pastrat o poza facuta la plecarea in armata a tatalui sau, Simion Albu.

La randul ei, bunica mea era bebelus cand tatal ei a fost luat in armata, asa ca s-au pastrat poza pe care strabunicul, Dimitrie Cismasu i-a lasat-o sotiei sale si cea pe care strabunica i-a dat-o la plecare. Ulterior, strabunica i-a trimis prima poza cu fiica lor la un anisor.

La Centenarul Marii Uniri am ales sa-mi pomenesc strabunii si faptele lor, sa ramana astfel marturie generatiilor de dupa mine. In veci recunoscatoare bunicii mele, Ecaterina, care nu ne-a lasat sa-i uitam!
La multi ani tuturor romanilor!

catifea si matase, o provocare

E ciudat sa revin pe blog dupa doi ani de pauza. Nu, n-am stat degeaba, m-am ocupat intens cu altele... insa n-a mai fost timp de prea multe pauze de ceai. Mirelei trebuie sa-i multumesc ca m-a scos din ale mele cu o tema provocatoare pentru rubrica ei de povesti parfumate. Am chiulit deseori la apelul ei, dar cred ca deja ma cunoaste; cand am ceva de spus, o fac, iar in rest, le cam tac. Asadar iti multumesc, Mirela ca nu ai renuntat la mine!

Pentru cei care nu ma stiu, mentionez ca nu sunt o cunoscatoare in ale parfumurilor, insa cele cateva pe care le-am avut si le am au intrat in viata mea in clipe speciale si mi-au facut simturile sa vibreze. In cazul meu, memoria olfactiva se impleteste strans cu memoria afectiva.



Noaptea-i invalui in catifeaua ei tandra si stralucitoare. Nu degeaba plutea intre ei o asteptare, ca o emotie timida, caci acea sarbatoare dintre ani nu era o noapte ca oricare; era prima petrecuta impreuna. Plutira pe clipele ramase pana la miezul noptii, imbratisati ca-ntr-un dans fara muzica. Timpul paru sa se opreasca cand el ii sopti tandru “Am ceva pentru tine…” si-i puse in mana o cutiuta cu reflexe voluptoase, aurii. Ar fi ramas in clipa aceea o vesnicie, cu inima bubuindu-i asurzitor. Ea stiu ca e mult mai mult in gestul lui, in alegerea de-ai oferi un cadou; ii oferea promisiunea unui  "impreuna", acel “noi doi” pe care si-l dorea din tot sufletul si la care nu indraznea sa spere. Abia astepta sa inceapa acel viitor in care se va lasa invaluita de matasea parfumului in clipele lor cele mai speciale; ii va pastra amintirea mult timp dupa ce stropii pretiosi se vor fi terminat, dupa ce se vor fi casatorit, dupa ce va fi venit pe lume copilul lor… Si azi, dupa mai bine de douazeci de ani, amintirea acelui cadou ii este cea mai draga. De cate ori se strang in brate, aroma lui e mereu prezenta. Catifea, matase, iubire… toate au intrat in acea sticluta cu parfum ca-ntr-un elixir al destinului.

Ottomane, de Ulric de Varens

sursa foto 

Mai multe povestiri parfumate, in blogul Mirelei.