Statuia Anei Davila o gasiti aici
Carmen ne invita la Miercurea fara cuvinte.
miercuri, 30 septembrie 2015
vineri, 25 septembrie 2015
pasarea maiastra a cantecului romanesc
"În pelegrinările mele prin ţară, caut şi ascult cu atenţie şi răbdare cântecele ţăranilor. Încerc apoi să pătrund bine muzica, ritmul şi sensul cuvintelor, mai cu seamă sensul cuvintelor. Aflu obiceiurile de prin partea locului şi apoi procesul este foarte complicat. Se bazează pe observaţie, pe concentrare, pe o muncă migăloasă şi perseverenţă. Nu le interpretez imediat cântecele mele, cântecele culese. Le las mai întâi să-mi răsune în inimă şi mult mai târziu, luni sau poate ani mai târziu le transmit oamenilor. Ani sau luni mai târziu le fac să circule mai departe."
"Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare româneşti. Veniţi de prin împrejurimi şi din îndepărtări la oraş, ţăranii aciuiţi prin mahalaua noastră, după ce-şi lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei ştiu cânta, de la ei, de la taica şi de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă."
Maria Tănase
La 25 septembrie 1913 se nastea in Mahalaua Caramidari din Bucuresti, Maria Tanase, fiica unui oltean si a unei ardelence. Cati ne mai amintim de ea astazi? Exista un ansamblu folcloric in inima Olteniei care-i poarta numele si... cam atat. Pe internet cineva de buna credinta i-a facut o pagina Wikipedia. Ati auzit de vreun muzeu care sa-i fie inchinat marii noastre interprete? Ma intreb ce s-a ales de lucrurile ei, de costumele ei? Am cautat cu incapatanare poze cu Maria Tanase in costum popular si am gasit pe facebook un album in care-au fost adunate astfel de imagini, pe pagina Muzeului National de Etnografie si Istorie Naturala din Chisinau. Bravo lor!
Am descoperit intamplator un documentar realizat de TVR (al carui titlu l-am imprumutat si eu) cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la nasterea Mariei Tanase, in care am descoperit-o cu mare bucurie in fotografiile prezentate purtand un costum de Arad.
Zilele acestea i-am ascultat mai mult ca oricand melodiile, dorindu-mi ca cineva sa fi pastrat costumele ei si sa ne poata spune povestile lor, asa cum ea a simtit nevoie sa culeaga si sa ne redea cantecul romanesc.
"Uneori mă încearcă sentimentul că melodiile îmi vin de undeva, de departe, din străfundul conştiinţei populare, se furişează în mine, visând parcă, le ascult şi le interpretez."
Maria Tănase
"Niciodată n-am cântat altceva decât cântece populare româneşti. Veniţi de prin împrejurimi şi din îndepărtări la oraş, ţăranii aciuiţi prin mahalaua noastră, după ce-şi lăsau lucrul, cu voci când înflăcărate, când domoale, cântau cântecele de acasă. De la ei ştiu cânta, de la ei, de la taica şi de la mama. Multă vreme mi-au rămas în suflet cântecele acelea triste, tărăganate, cu alean, de blestem, de răzbunare, de revoltă, bocete, cântece de leagăn, cântece de nuntă."
Maria Tănase
La 25 septembrie 1913 se nastea in Mahalaua Caramidari din Bucuresti, Maria Tanase, fiica unui oltean si a unei ardelence. Cati ne mai amintim de ea astazi? Exista un ansamblu folcloric in inima Olteniei care-i poarta numele si... cam atat. Pe internet cineva de buna credinta i-a facut o pagina Wikipedia. Ati auzit de vreun muzeu care sa-i fie inchinat marii noastre interprete? Ma intreb ce s-a ales de lucrurile ei, de costumele ei? Am cautat cu incapatanare poze cu Maria Tanase in costum popular si am gasit pe facebook un album in care-au fost adunate astfel de imagini, pe pagina Muzeului National de Etnografie si Istorie Naturala din Chisinau. Bravo lor!
Am descoperit intamplator un documentar realizat de TVR (al carui titlu l-am imprumutat si eu) cu ocazia aniversarii a 100 de ani de la nasterea Mariei Tanase, in care am descoperit-o cu mare bucurie in fotografiile prezentate purtand un costum de Arad.
Zilele acestea i-am ascultat mai mult ca oricand melodiile, dorindu-mi ca cineva sa fi pastrat costumele ei si sa ne poata spune povestile lor, asa cum ea a simtit nevoie sa culeaga si sa ne redea cantecul romanesc.
"Uneori mă încearcă sentimentul că melodiile îmi vin de undeva, de departe, din străfundul conştiinţei populare, se furişează în mine, visând parcă, le ascult şi le interpretez."
Maria Tănase
miercuri, 23 septembrie 2015
luni, 21 septembrie 2015
asa tata, asa fiu
...sau aschia nu sare departe de trunchi.
Pentru clubul cinefililor gazduit de Carmen in fiecare saptamana, ma gandesc sa aduc in prim-plan un cuplu tata-fiu care a dat cel putin doua bijuterii cinematografice. Martin Sheen este un monstru sacru, insa primul sau fiu, Emilio Estevez s-a dovedit chiar mai mult decat un actor cu resurse. El joaca, scrie si regizeaza filme, in doua dintre ele jucand alaturi de tatal sau.
"The War at Home" (1996) reda cu deosebit talent dificultatea readaptarii la viata de acasa a unui soldat intors din Vietnam. In loc sa-si gaseasca linistea, el se confrunta cu pierderea camarazilor, cu ororilor traite si faptele comise intr-un razboi in care a ajuns sa lupte in urma unei loterii. Lupta din jungla devine in scurt timp lupta cu imposibilitatea de a se adapta, cu mentalitatile invechite ale parintilor, cu incapacitatea celor din jur de a intelege drama supravietuitorului si isi atinge apogeul de Ziua Recunostintei. Nu am gasit un trailer pentru acest film, dar va ofer cateva secvente din finalul filmului pentru a ilustra intensitatea si profunzimea lui. Din pacate nu am gasit alt clip sa ilustreze jocul celor doi, dar sper sa nu va impiedice sa vedeti filmul de la-nceput.
"The Way" (2011) este calatoria reala si spirituala a unui tata pentru recuperarea fiului sau mort in Pirinei pe Camino de Santiago. Desi inceputa in durere si singuratate, calatoria sa capata noi sensuri pe masura ce i se alatura pe drum alti calatori cu tristetile si problemele lor, fiecare cautandu-si rostul, mantuirea, iertarea...
Pentru clubul cinefililor gazduit de Carmen in fiecare saptamana, ma gandesc sa aduc in prim-plan un cuplu tata-fiu care a dat cel putin doua bijuterii cinematografice. Martin Sheen este un monstru sacru, insa primul sau fiu, Emilio Estevez s-a dovedit chiar mai mult decat un actor cu resurse. El joaca, scrie si regizeaza filme, in doua dintre ele jucand alaturi de tatal sau.
"The War at Home" (1996) reda cu deosebit talent dificultatea readaptarii la viata de acasa a unui soldat intors din Vietnam. In loc sa-si gaseasca linistea, el se confrunta cu pierderea camarazilor, cu ororilor traite si faptele comise intr-un razboi in care a ajuns sa lupte in urma unei loterii. Lupta din jungla devine in scurt timp lupta cu imposibilitatea de a se adapta, cu mentalitatile invechite ale parintilor, cu incapacitatea celor din jur de a intelege drama supravietuitorului si isi atinge apogeul de Ziua Recunostintei. Nu am gasit un trailer pentru acest film, dar va ofer cateva secvente din finalul filmului pentru a ilustra intensitatea si profunzimea lui. Din pacate nu am gasit alt clip sa ilustreze jocul celor doi, dar sper sa nu va impiedice sa vedeti filmul de la-nceput.
"The Way" (2011) este calatoria reala si spirituala a unui tata pentru recuperarea fiului sau mort in Pirinei pe Camino de Santiago. Desi inceputa in durere si singuratate, calatoria sa capata noi sensuri pe masura ce i se alatura pe drum alti calatori cu tristetile si problemele lor, fiecare cautandu-si rostul, mantuirea, iertarea...
miercuri, 16 septembrie 2015
sâmbătă, 12 septembrie 2015
Dido si Elizabeth
Am vazut de curand un film care m-a impresionat si pe care ma gandesc sa vi-l recomand. Este inspirat de fapte reale, asa cum frumusetea celor doua verisoare, Dido si Elizabeth a inspirat autorul acestui portret comandat de bunicul lor.
Fiica mulatra a unui capitan englez cu descendenta nobila, Belle este lasata in grija bunicilor paterni dupa moartea mamei sale si nevoita sa-si caute permanent locul intr-o societate rigida, guvernata de legi ce nu lasau libertate nici sclavilor, dar nici femeilor. La un moment dat chiar te intrebi cu ce e mai bine ca Dido nu este sclava, cata vreme societatea ar fi transormat-o oricum intr-o proprietate a viitorului sau sot. Dincolo de jocul exceptional al actorilor britanici, de asteptat de la Tom Wilkinson si Emily Watson (mereu o incantare) si surprinzator de nuantat la tinerii Gugu Mbatha-Raw si Sam Reid (ah, actorii australieni!), filmul dezvaluie o profunzime la care cu regret trebuie sa spun ca "12 ani de sclavie" n-a reusit sa ajunga. O surpriza neasteptata in rolul mostenitorului Ashford, Tom Felton, nimeni altul decat Draco Malfoy din seria Harry Potter. O coloana sonora de o sensibilitate pe masura emotiilor din film sub semnatura lui Rachel Portman, o regie impecabila semnata de Amma Asante, o distributie pe masura si o poveste ce merita spusa sunt argumentele care sper sa va convinga sa urmariti filmul "Belle" (2013).
sursa foto
Fiica mulatra a unui capitan englez cu descendenta nobila, Belle este lasata in grija bunicilor paterni dupa moartea mamei sale si nevoita sa-si caute permanent locul intr-o societate rigida, guvernata de legi ce nu lasau libertate nici sclavilor, dar nici femeilor. La un moment dat chiar te intrebi cu ce e mai bine ca Dido nu este sclava, cata vreme societatea ar fi transormat-o oricum intr-o proprietate a viitorului sau sot. Dincolo de jocul exceptional al actorilor britanici, de asteptat de la Tom Wilkinson si Emily Watson (mereu o incantare) si surprinzator de nuantat la tinerii Gugu Mbatha-Raw si Sam Reid (ah, actorii australieni!), filmul dezvaluie o profunzime la care cu regret trebuie sa spun ca "12 ani de sclavie" n-a reusit sa ajunga. O surpriza neasteptata in rolul mostenitorului Ashford, Tom Felton, nimeni altul decat Draco Malfoy din seria Harry Potter. O coloana sonora de o sensibilitate pe masura emotiilor din film sub semnatura lui Rachel Portman, o regie impecabila semnata de Amma Asante, o distributie pe masura si o poveste ce merita spusa sunt argumentele care sper sa va convinga sa urmariti filmul "Belle" (2013).
joi, 10 septembrie 2015
cercul poetilor uitati
In aceasta vara, plimbandu-ma cu prietenii prin Herculane, mi-am amintit de un poet de care prea putini au auzit. L-am intalnit intr-o vara la vechea librarie din statiune, dar n-am stiut cine este. I-am platit cartea aleasa de pe rafturile lustruite de patina vremii (imi amintesc si-acum, era cartea lui Anne Bronte "Necunoscuta de la Wildfell Hall") si tarziu am aflat ca libraria apartinea poetului Sabin Opreanu (1946-2010). In anul urmator am vrut sa-l cunosc, sa-l intreb de unde pot cumpara o carte cu poeziile sale, insa nu l-am mai gasit acolo. Poetul plecase dintre noi inainte s-apuc sa-l cunosc, sa-l citesc. Intre timp nici libraria nu mai este in vechea cladire a Cazinoului; a fost mutata mai in spate. Sub praful si nepasarea contemporanilor din Baile Herculane se pierd multe nestemate. Am reusit sa gasesc mai apoi pe internet unul dintre volumele sale de poezii, "Insula de pergament" din care am ales cateva versuri ce mi-amintesc de talentul si sensibilitatea celui care-si spunea "fiul raului".
Nici un preţ pe vorbele ruginite
Să nu-mi spuneţi că doar ceaţa e emanaţia munţilor
orgolioşi
sau respiraţia pietrelor obosite de propria lor stare
să nu-mi spuneţi despre Râu
că izbucneşte din teama pământului
orbecăind printre oglinzi paralele
să nu-mi spuneţi că doar cerul e albastru datorită cerului
sau mecanismelor soarelui construind cuburi de iluzii
să nu-mi spuneţi că florile sunt exclamaţiile lutului
derizorii tulpine de aer înmiresmat
nu pun nici un preţ pe vorbele ruginite
şi cred că voi muri cândva de poezie -
În faţa naturii
În faţa naturii
cu pieptul gol
nimeni nu e pierdut
pe unde creşte iarba
vom găsi drumul cel bun
în faţa naturii
veşnicia nu e decât
un vis frumos -
autoportret
vorbesc despre mine ca şi cum aş vorbi
despre trecerea Râului prin memoria pietrelor
despre mişcările tectonice din alt mileniu
despre destinul fluturilor întemniţaţi în catedrale
despre sentinele naive postate la intrări universitare
despre temniţa scoicii şi înăbuşita mare
despre frunzele alunilor de la marginea pădurii
despre înserarea fecioarei cu mărul putred în mână
despre sunetele văzute pe malul unui lac îngheţat
despre salcia rătăcită într-o aulă academică
despre plantarea zarzărilor în curtea vecinului
despre dimineaţa aceasta născută din imaginaţie -
Nici un preţ pe vorbele ruginite
Să nu-mi spuneţi că doar ceaţa e emanaţia munţilor
orgolioşi
sau respiraţia pietrelor obosite de propria lor stare
să nu-mi spuneţi despre Râu
că izbucneşte din teama pământului
orbecăind printre oglinzi paralele
să nu-mi spuneţi că doar cerul e albastru datorită cerului
sau mecanismelor soarelui construind cuburi de iluzii
să nu-mi spuneţi că florile sunt exclamaţiile lutului
derizorii tulpine de aer înmiresmat
nu pun nici un preţ pe vorbele ruginite
şi cred că voi muri cândva de poezie -
În faţa naturii
În faţa naturii
cu pieptul gol
nimeni nu e pierdut
pe unde creşte iarba
vom găsi drumul cel bun
în faţa naturii
veşnicia nu e decât
un vis frumos -
autoportret
vorbesc despre mine ca şi cum aş vorbi
despre trecerea Râului prin memoria pietrelor
despre mişcările tectonice din alt mileniu
despre destinul fluturilor întemniţaţi în catedrale
despre sentinele naive postate la intrări universitare
despre temniţa scoicii şi înăbuşita mare
despre frunzele alunilor de la marginea pădurii
despre înserarea fecioarei cu mărul putred în mână
despre sunetele văzute pe malul unui lac îngheţat
despre salcia rătăcită într-o aulă academică
despre plantarea zarzărilor în curtea vecinului
despre dimineaţa aceasta născută din imaginaţie -
miercuri, 9 septembrie 2015
miercuri, 2 septembrie 2015
marți, 1 septembrie 2015
back to school
Unii cauta rechizite, ghiozdane, penare, altii isi stapanesc cu greu emotia, iar altii sunt nerabdatori sa-si coloreze visele. Noi cred ca facem parte din ultima categorie.
Maria a terminat Middle School cu un set de 17 examene de evaluare pentru cele 9 materii. In Anglia, invatamantul este obligatoriu 10 ani, iar dupa examenul care certifica absolvirea invatamantului secundar, elevii pot opta pentru a continua cu cei doi ani de Upper School pana la Bacalaureat sau pot alege sa intre intr-o forma de pregatire vocationala si pana la 18 ani sa aiba deja o meserie. Exista doua optiuni de Bacalaureat in Anglia - A Level (sau Bacul englezesc) care cere un minim de 3 materii de studiu la cel mai inalt nivel si Bacalaureatul International, tot mai popular in ultima vreme, care cere 6 materii de studiu, ce pot fi alese dupa un algoritm anume; 3 materii se studiaza la cel mai ridicat nivel, iar 3 materii se studiaza la nivel standard.
Orice-ar alege, ultimii doi ani sunt cruciali pentru cei care studiaza pentru bacalaureat, fiindca in functie de rezultate vor putea fi admisi sau nu la cele mai bune facultati. La scoala Mariei, cei din seria ei au fost deja evaluati printr-un studiu de aptitudini (Morrisby), asa incat adolescentii deja stiu care ar fi directiile de cariera spre care ii indreapta aptitudinile lor. Noi, ca parinti, inca avem emotii, dar vrem ca alegerea sa-i apartina. Singurul sfat pe care i l-am dat a fost sa aleaga ceea ce ii face cu adevarat placere si ceea ce crede ca se poate vedea facand in viitor, pe termen lung.
Despartirea de sambata va fi grea, dar ma bucur sa-mi vad fata colorandu-si visele cu zambetul pe buze. Pentru noi scoala va incepe luni, 7 septembrie.
Maria a terminat Middle School cu un set de 17 examene de evaluare pentru cele 9 materii. In Anglia, invatamantul este obligatoriu 10 ani, iar dupa examenul care certifica absolvirea invatamantului secundar, elevii pot opta pentru a continua cu cei doi ani de Upper School pana la Bacalaureat sau pot alege sa intre intr-o forma de pregatire vocationala si pana la 18 ani sa aiba deja o meserie. Exista doua optiuni de Bacalaureat in Anglia - A Level (sau Bacul englezesc) care cere un minim de 3 materii de studiu la cel mai inalt nivel si Bacalaureatul International, tot mai popular in ultima vreme, care cere 6 materii de studiu, ce pot fi alese dupa un algoritm anume; 3 materii se studiaza la cel mai ridicat nivel, iar 3 materii se studiaza la nivel standard.
Orice-ar alege, ultimii doi ani sunt cruciali pentru cei care studiaza pentru bacalaureat, fiindca in functie de rezultate vor putea fi admisi sau nu la cele mai bune facultati. La scoala Mariei, cei din seria ei au fost deja evaluati printr-un studiu de aptitudini (Morrisby), asa incat adolescentii deja stiu care ar fi directiile de cariera spre care ii indreapta aptitudinile lor. Noi, ca parinti, inca avem emotii, dar vrem ca alegerea sa-i apartina. Singurul sfat pe care i l-am dat a fost sa aleaga ceea ce ii face cu adevarat placere si ceea ce crede ca se poate vedea facand in viitor, pe termen lung.
Despartirea de sambata va fi grea, dar ma bucur sa-mi vad fata colorandu-si visele cu zambetul pe buze. Pentru noi scoala va incepe luni, 7 septembrie.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)