In aceasta vara, plimbandu-ma cu prietenii prin Herculane, mi-am amintit de un poet de care prea putini au auzit. L-am intalnit intr-o vara la vechea librarie din statiune, dar n-am stiut cine este. I-am platit cartea aleasa de pe rafturile lustruite de patina vremii (imi amintesc si-acum, era cartea lui Anne Bronte "Necunoscuta de la Wildfell Hall") si tarziu am aflat ca libraria apartinea poetului Sabin Opreanu (1946-2010). In anul urmator am vrut sa-l cunosc, sa-l intreb de unde pot cumpara o carte cu poeziile sale, insa nu l-am mai gasit acolo. Poetul plecase dintre noi inainte s-apuc sa-l cunosc, sa-l citesc. Intre timp nici libraria nu mai este in vechea cladire a Cazinoului; a fost mutata mai in spate. Sub praful si nepasarea contemporanilor din Baile Herculane se pierd multe nestemate. Am reusit sa gasesc mai apoi pe internet unul dintre volumele sale de poezii, "Insula de pergament" din care am ales cateva versuri ce mi-amintesc de talentul si sensibilitatea celui care-si spunea "fiul raului".
Nici un preţ pe vorbele ruginite
Să nu-mi spuneţi că doar ceaţa e emanaţia munţilor
orgolioşi
sau respiraţia pietrelor obosite de propria lor stare
să nu-mi spuneţi despre Râu
că izbucneşte din teama pământului
orbecăind printre oglinzi paralele
să nu-mi spuneţi că doar cerul e albastru datorită cerului
sau mecanismelor soarelui construind cuburi de iluzii
să nu-mi spuneţi că florile sunt exclamaţiile lutului
derizorii tulpine de aer înmiresmat
nu pun nici un preţ pe vorbele ruginite
şi cred că voi muri cândva de poezie -
În faţa naturii
În faţa naturii
cu pieptul gol
nimeni nu e pierdut
pe unde creşte iarba
vom găsi drumul cel bun
în faţa naturii
veşnicia nu e decât
un vis frumos -
autoportret
vorbesc despre mine ca şi cum aş vorbi
despre trecerea Râului prin memoria pietrelor
despre mişcările tectonice din alt mileniu
despre destinul fluturilor întemniţaţi în catedrale
despre sentinele naive postate la intrări universitare
despre temniţa scoicii şi înăbuşita mare
despre frunzele alunilor de la marginea pădurii
despre înserarea fecioarei cu mărul putred în mână
despre sunetele văzute pe malul unui lac îngheţat
despre salcia rătăcită într-o aulă academică
despre plantarea zarzărilor în curtea vecinului
despre dimineaţa aceasta născută din imaginaţie -
ma bucur ca "ai completat" vacanta noastra de la Herculane cu acest memento. Minunate versuri, profunde intelesuri!
RăspundețiȘtergerepupici ♥
Si eu ma bucur ca ti-au placut! Meritau scoase din praful uitarii. Te pup cu drag si dor!
Ștergere