joi, 10 septembrie 2015

cercul poetilor uitati

In aceasta vara, plimbandu-ma cu prietenii prin Herculane, mi-am amintit de un poet de care prea putini au auzit. L-am intalnit intr-o vara la vechea librarie din statiune, dar n-am stiut cine este. I-am platit cartea aleasa de pe rafturile lustruite de patina vremii (imi amintesc si-acum, era cartea lui Anne Bronte "Necunoscuta de la Wildfell Hall") si tarziu am aflat ca libraria apartinea poetului Sabin Opreanu (1946-2010). In anul urmator am vrut sa-l cunosc, sa-l intreb de unde pot cumpara o carte cu poeziile sale, insa nu l-am mai gasit acolo. Poetul plecase dintre noi inainte s-apuc sa-l cunosc, sa-l citesc. Intre timp nici libraria nu mai este in vechea cladire a Cazinoului; a fost mutata mai in spate. Sub praful si nepasarea contemporanilor din Baile Herculane se pierd multe nestemate. Am reusit sa gasesc mai apoi pe internet unul dintre volumele sale de poezii, "Insula de pergament" din care am ales cateva versuri ce mi-amintesc de talentul si sensibilitatea celui care-si spunea "fiul raului".

Nici un preţ pe vorbele ruginite

Să nu-mi spuneţi că doar ceaţa e emanaţia munţilor
 orgolioşi
sau respiraţia pietrelor obosite de propria lor stare

să nu-mi spuneţi despre Râu
 că izbucneşte din teama pământului
 orbecăind printre oglinzi paralele

să nu-mi spuneţi că doar cerul e albastru datorită cerului
 sau mecanismelor soarelui construind cuburi de iluzii

să nu-mi spuneţi că florile sunt exclamaţiile lutului
 derizorii tulpine de aer înmiresmat

nu pun nici un preţ pe vorbele ruginite
 şi cred că voi muri cândva de poezie -


În faţa naturii

În faţa naturii
 cu pieptul gol
 nimeni nu e pierdut

pe unde creşte iarba
 vom găsi drumul cel bun

în faţa naturii
 veşnicia nu e decât
 un vis frumos -


autoportret

vorbesc despre mine ca şi cum aş vorbi
 despre trecerea Râului prin memoria pietrelor
 despre mişcările tectonice din alt mileniu
 despre destinul fluturilor întemniţaţi în catedrale
 despre sentinele naive postate la intrări universitare
 despre temniţa scoicii şi înăbuşita mare
 despre frunzele alunilor de la marginea pădurii
 despre înserarea fecioarei cu mărul putred în mână
 despre sunetele văzute pe malul unui lac îngheţat
 despre salcia rătăcită într-o aulă academică
 despre plantarea zarzărilor în curtea vecinului
 despre dimineaţa aceasta născută din imaginaţie -

2 comentarii:

  1. ma bucur ca "ai completat" vacanta noastra de la Herculane cu acest memento. Minunate versuri, profunde intelesuri!
    pupici ♥

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Si eu ma bucur ca ti-au placut! Meritau scoase din praful uitarii. Te pup cu drag si dor!

      Ștergere