cercul poetilor uitati

Carmen mi-a inspirat un moment liric dedicat toamnei. Incerc sa readuc in memorie poeti putin cititi si prea putin publicati (din pacate). Inca nu stiu daca sa ma bucur sau sa ma-ntristez ca a sosit cu-adevarat toamna, dar ma lupt de cateva zile cu un sentiment de melancolie.

Balada toamnei
Ion Pillat (1891-1945)

In parcuri frunza cade aramie
Pe pajisti unde ieri zambise Mai,
Si in havuzuri luneca pustie
Pe apa-n care dorul ti-oglindeai.
Azi singur al paunilor alai
Mai infloreste pacea din gradina.
Iar eu simtind zapezile ce vin
Si presimtind durerea ce-o sa vina,
Rechem in tari de geruri si de chin,
Uitarea ce durerile alina.


Pierduta e a verii frenezie,
Dus, Pan sufland in trestie de nai.
De-acum sa sune dulcea melodie
A toamnei... Trista inima, ce n-ai
Iubitele pe care le visai,
Priveste cum apare de senina,
Prin seara-n care curge aur fin
De foi ingalbenite de lumina
Cu usurinta unui zbor divin,
Uitarea ce durerile alina.


Din departari in departari adie
Cum, in amurguri, zurgalai de cai
Rasuna, pier si tremura si-nvie
Nostalgic, pe un drum care-l uitai...
O, suflete, bolnav al meu, ce ai?
E ca o raza calda de lumina
In tara peste care norii vin
S-arunce umbra, jale si ruina,
Si e prin ceata vesnicului spleen
Uitarea ce durerile alina.


O, toamna, fie voia ta regina!
Tu care faci din trandafir un spin,
Tu, ce pe codri de-aur prinzi rugina,
Tu, ce-ai sadit alaturi de suspin
Uitarea ce durerile alina.


Cantecul toamnei
Stefan Petrica (1877-1904)


Mai tii oare minte, frumoasa pribeaga,
Acele nopti clare in aur scaldate
Cand calda privirea de visuri stelate
Cadea tremuranda si-atata de vaga?


Doinind ca din flaut trecea cristalina
O dalba poema din vremile stinse
Varsata pe valuri albastre si-ntinse
Din note cantate de imn de lumina.


Cadea clar argintul pe teii in floare,
Un suflet ce vine din lumi asfintite,
Un stol alb de visuri pe frunze-adormite,
Sub luna pribeaga si-n veci visatoare.


O, nu tremurase in inimi vreodata
Un tremur mai dulce ca-n inima noastra
Si nici se-nnaltase spre bolta albastra
O ruga mai sfanta in noaptea-ntristata.


E toamna. Plang teii pe trista carare;
Si lor li-e dor poate de noptile-albastre,
Pe gloria alba a dragostei noastre
Suspina-o romanta pe note amare.


Si Margareta Paslaru cantand versurile Anei Blandiana:



O saptamana frumoasa tuturor!