Pentru ca e in mare voga si toata lumea vorbeste despre el, ne-am hotarat sa ne alaturam milioanelor de spectatori care au vazut noul film al lui James Cameron, Avatar lansat pe 18 decembrie. Avem un cinematograf IMAX in Bucuresti si ar fi fost o experienta unica sa vedem filmul acolo, insa biletele disponibile pana la sfarsitul anului la acest film in IMAX au fost vandute cu mult inaintea premierei. Asa ca ne-am multumim sa vedem filmul in varianta Dolby Digital (un fel de 3D). Sala a fost plina la toate spectacolele din acea zi; noroc ca apucasem sa rezerv biletele cu o zi inainte.
Spectaculoasa realizarea, trebuie sa recunosc, desi mi-as fi dorit ca in cei 10 ani cat i-a luat lui Cameron sa finalizeze proiectul (cam de la Titanic incoace), sa fi lucrat ceva mai mult asupra scenariului. Asta pentru ca am plecat din sala cu impresia ca am vazut "the same old story", doar ca intr-o realizare spectaculoasa. Am revazut-o cu placere pe Sigourney Weaver si am remarcat un tanar actor pe care nu am avut ocazia sa-l vad jucand pana acum - Sam Worthington, care l-a concurat fara succes pe Daniel Craig pentru rolul agentului 007 in Casino Royal. L-am admirat mai mult ca veteran de Marines in acest film decat ca Avatar. M-a impresionat si coloana sonora, de care cred ca James Horner s-a achitat foarte bine.
Daca as revedea filmul? Da, dar cu acelasi regret ca povestea ramane banala, in ciuda, sau mai degraba in detrimentul mesajului ecologist pe care incearca sa-l transmita. Replica preferata, pentru ca reprezinta cumva cheia filmului: "Tot ce mi-am dorit a fost sa gasesc batalia pe care merita sa o port."
Bine ai venit! Sunt bucuroasa ca vrei sa petreci alaturi de mine o pauza de ceai... sau o clipa de relaxare... Te astept oricand.
miercuri, 30 decembrie 2009
luni, 28 decembrie 2009
de pe strada adunate
Au trecut 20 de ani de la revolutie si noi inca mai punem in vitrina - nu la posta sau la CEC - ci la banca, anuntul ca se da pensia :)
de Craciun
Mos Craciun a fost generos cu noi anul acesta, in ciuda vremurilor de recesiune. Avem pentru ce sa fim recunoscatori.
Mai putini colindatori anul acesta, desi am sperat sa le deschidem usa. Singurii care ne-au batut la usa chiar inainte de masa de Craciun au fost o tanara mamica cu un copilas in brate, frumos imbracati, dar cu fata trista si speranta ca vor primi... ceva de mancare. E tot ce au cerut. Am fost impresionati la lacrimi; le-am pregatit un pachet cu de-ale gurii si o ceva bani, desigur insuficienti pentru situatia lor. Speram ca si alti crestini s-au aratat generosi cu ei.
Ne-am bucurat de tot ce ne-a adus Craciunul anul acesta, desi am ramas cu gandul la cei care nu avut nici macare ce pune pe masa...
Mai putini colindatori anul acesta, desi am sperat sa le deschidem usa. Singurii care ne-au batut la usa chiar inainte de masa de Craciun au fost o tanara mamica cu un copilas in brate, frumos imbracati, dar cu fata trista si speranta ca vor primi... ceva de mancare. E tot ce au cerut. Am fost impresionati la lacrimi; le-am pregatit un pachet cu de-ale gurii si o ceva bani, desigur insuficienti pentru situatia lor. Speram ca si alti crestini s-au aratat generosi cu ei.
Ne-am bucurat de tot ce ne-a adus Craciunul anul acesta, desi am ramas cu gandul la cei care nu avut nici macare ce pune pe masa...
vineri, 25 decembrie 2009
un film de Craciun
Fallen Angel (Ingerul cazut, tradus ad-literam) este filmul pe care il vad cu placere de fiecare data, preferabil de Craciun. Un alt gen de cadouri se afla in centrul actiunii acestui film; sunt cadouri sufletesti, carora nu le pot rezista nici cei mai impovarati de tragediile vietii.
Un Garry Sinise asa cum nu am vazut in filmele de pana acum si o Joely Richardson atat de rafinata... Un film care te lasa cu gandul la adevaratele cadouri de Craciun, dar mai ales la faptul ca gesturi simple, pornite din inima pot fi cadouri de Craciun de nepretuit.
Un Garry Sinise asa cum nu am vazut in filmele de pana acum si o Joely Richardson atat de rafinata... Un film care te lasa cu gandul la adevaratele cadouri de Craciun, dar mai ales la faptul ca gesturi simple, pornite din inima pot fi cadouri de Craciun de nepretuit.
miercuri, 23 decembrie 2009
amintiri de-o saptamana
O seara de iarna asa cum trebuie sa fie - cu multa lumina, muzica si veselie. Acum 20 de ani, pe 16 decembrie, la Timisoara, iarna nu avea nici lumina, nici muzica, nici veselie. Si nici acum 20 de ani, pe 22 decembrie, la Bucuresti. Ne-am fi delectat cu Cantarea Romaniei, nu cu un concert de muzica de Strauss.
vineri, 4 decembrie 2009
what a difference a day makes
Cu toate ca sistemul de operare a laptopului meu a crapat saptamana trecuta, m-am recuperat suficient cat sa le multumesc intr-un mod aparte celor care si-au amintit de ziua mea cat de mult imi place...ceaiul.
Despre cum e viata fara laptop si fara internet merita sa dedic un spatiu aparte. In curand...
Despre cum e viata fara laptop si fara internet merita sa dedic un spatiu aparte. In curand...
marți, 1 decembrie 2009
In numele...pacii!?
Citesc acum o stire proaspata pe fluxuri (Ass Pres) - Presedintele Obama trimite un efectiv de 30 mii de soldati americani in Afganistan. Totul pentru a pastra pacea in teritoriile eliberate de talibani. Hmm! Si asta la cateva luni dupa ce i-a fost acordat Premiul Nobel pentru Pace. No f$%#$!$^ comment!
Abonaţi-vă la:
Postări (Atom)




