luni, 27 octombrie 2014

zapada in octombrie

Poate c-am infuriat toamna cu nemultumirile si disperarile noastre, in virulenta cu care ne-am impartit in ultima vreme culorile electorale. Poate ca toamna a vrut sa ne reaminteasca de puritate, de eleganta si de frumusete si ne-a trimis primii fulgi de zapada. Si-asa ne-am scuturat de gandurile triste si ne-am bucurat din nou ca niste copii de aceasta minune venita pe neasteptate - ninsoarea de povesti din ajun de Sandumitru. Si pentru ca ne-am indoit c-am fi meritat-o, ea a durat, ca orice minune, numai trei zile. In urma ei orasul a ramas zgribulit si gri, batut de vanturile reci din miazazi. Eu am ramas cu nasul lipit de fereastra si c-un zambet melancolic; mi-as fi dorit sa meritam aceasta zapada, sa fim pregatiti pentru ea. Nu-mi ramane decat s-o astept sa se-ntoarca atunci cand credem noi c-ar trebui sa vina, langa un ceai rosu parfumat cu migdale si fursecuri cu scortisoara. Copilul inca mai cauta cate-un petic alb si rece prin coltul gradinii si si-a cumparat deja primele decoratiuni de Craciun. Cu puritatea si inocenta dorintelor copilaresti, ea e intotdeauna pregatita pentru zapada.





O saptamana frumoasa va doresc!


luni, 20 octombrie 2014

o zi speciala

Vara toropitoare pusese stapanire pe oras si ne-a gonit din Bucuresti. Am cautat alinare si incantare prin alte locuri, mai mult sau mai putin familiare, prin Delta, pe Valea Cernei pe care de multa vreme o consideram un altfel de "acasa". Daca n-am fi cules deja strugurii din vie si n-am fi strans cu nostalgie gogonele si ultimii ardei de pe vrejuri, nici nu mi-as fi dat seama ca a venit toamna! Si totusi, copilul a venit ieri acasa deja pentru vacanta din octombrie, iar astazi este o zi speciala, ziua prietenei noastre dragi, Carmen. De dragul tau, Carmen, ma intorc cu sfiala astazi pe blog ca intr-o altfel de "casa" de care am uitat, dar in care am strans de-a lungul timpului atat de multe amintiri frumoase. Un loc pe care-l abandonasem cumva fara regrete, pentru ca mi se paruse ca-si pierduse sufletul si nu ma mai regaseam in ea si nu mai intram in ea cu aceeasi placere si mi se parea ca-mi rapeste mai mult timp si energie decat eram dispusa sa-i acord. Cu rabdare si vorbe potrivite m-ai facut sa vad cat am de pierdut lasand-o prada uitarii. Asa ca astazi, draga mea prietena, iti dedic prima postare dupa multa vreme si te invit la o pauza de ceai ca sa-ti urez "La multi ani!" si cu speranta ca ne vom bucura din nou impreuna de cele cateva clipe pe care ni le rupem zilnic pentru a fi si in blogosfera alaturi de cei dragi.

                                             sursa foto: www.zoomwalls.com