joi, 19 septembrie 2013

Caracalul are si povesti interesante, nu doar car cu prosti :)

Mi-am petrecut adolescenta la Caracal; opt ani - patru de scoala generala si apoi liceul. Tata a fost militar si familia l-a insotit peste tot pe unde a fost trimis. Primul lucru pe care l-am auzit despre acest oras este ca aici s-ar fi rasturnat carul cu prosti. In cei opt ani petrecuti acolo va spun ca deja ajunsesem la saturatie; prea multa lume stia despre acest lucru, desi eu nici acum nu m-am edificat: ce car si de ce prosti? Ah, si inca ceva: Caracalul mai era faimos pentru cele 7 minuni de genul cimitirul de pe strada Invierii, inchisoarea de pe strada Libertatii sau macaraua blocata intre blocurile pe care le-a construit in jur. Ce pot sa va spun cu siguranta insa este ca oamenii de aici nu sunt nici mai prosti, nici mai destepti decat alti romani, iar "minunile" nu sunt mai mari decat altele de prin tara.

Si mai pot sa va spun ca acest mic oras din sudul tarii are niste povesti cu adevarat interesante care probabil vor ramane nespuse, pentru ca acum, ca si-atunci, lumea este mai degraba interesata de stiri senzationale (si Dan Diaconescu tot din Caracal este!). 

Caracalul a fost ridicat la rang de oras de insusi Mihai Viteazul, care a ctitorit aici o biserica si o resedinta domneasca. Si Iancu Jianu a ridicat biserica aici, unde a si fost inmormantat, iar in resedinta sa a functionat Muzeul Romanatiului care acum este amenajat in casa unui stranepot al faimosului haiduc. Iancu Jianu a ramas in memoria colectiva nu doar prin incursiunile sale impotriva boierilor, dar mai ales pentru lupta impotriva celor care intr-o perioada tulbure isi disputau Oltenia - turcii, fanariotii si habsburgii. Un obicei stravechi permitea condamnatilor la moarte sa fie salvati daca o femeie le oferea in schimb casatoria. O tanara din anturajul Domnitei Ralu il salveaza astfel pe haiducul Jianu, eroul ce avea sa-si traiasca restul vietii ca un om obisnuit pe mosiile sale din Romanati.

Parcul orasului este foarte vechi (sfarsitul sec XIX) si surprinzator de frumos; mie imi aminteste de Cismigiu. La intrarea in parc se afla bustul lui Constantin Poroineanu si nu intamplator - parcul este amenajat pe terenul daruit de acesta orasului. 



Foarte interesanta povestea acestui personaj care si-a lasat prin testament averea Caracalului; am aflat-o si eu de pe netcaci desigur, in perioada comunista in care am locuit acolo nu se vorbea despre asa ceva

In acelasi parc gasim monumentul dedicat lui Haralab G. Lecca, un alt fiu al orasului:




si o fantana frumoasa ridicata la inceputul secolului trecut de generalul George Florea in memoria sotiei sale originara din acest oras:



La doi pasi de parc se afla cladirea emblematica a orasului cu un trecut la fel de tumultos, Teatrul National.


O bijuterie arhitectonica construita in ultimii ani ai secolului XIX dupa planurile arhitectului austriac Franz Bileck, era renumita prin ornamentatia bogata si picturile interioare. Dupa ce comunistii si-au batut joc de ea distrugand picturile originale pentru a face loc desenelor cu proletari si cu tovarasi, un incendiu a pus capat cladirii chiar cu putin timp inainte de Revolutie. A fost reconstruita si redeschisa, dar din pacate prinde viata o singura data pe an, cand aici se desfasoara festivalul de teatru "Stefan Iordache". Pacat!

Centrul orasului este marcat de doua monumente interesante dedicate eroilor din cele doua conflagratii mondiale. Unul dintre ele este dedicat Regimentului II Romanati care s-a distins in Primul Razboi Mondial; a fost ridicat pe vremea Regelui Ferdinand I onorand jertfa militarilor romanateni:



Al doilea monument este dedicat regimentelor participante la luptele din Al Doilea Razboi Mondial: II Romanati si II Calarasi.



Carcotasii au gasit de comentat ca tunurile ar fi fost initial orientate catre vest, apoi cand le-a fost schimbata orientarea, ce sa vezi? - acolo se construise Casa Armatei. Parerea mea e ca oricum ar fi fost orientate, lumea tot ar fi gasit cate ceva de comentat. Poate ca asa se intampla lucrurile cu acest oras, predispune la glume.

In ciuda povestii carului cu prosti, alte nume celebre au pornit pe drumul catre faima din acest oras:
- academicianul Neda Marinescu (fizician ce a lucrat in colectivul Mariei Currie si s-a stins in Argentina unde a participat la construirea unui institut de cercetari nucleare pe langa Universitatea din Cordoba)
- compozitorul Radu Serban (melodia "Prieten drag" compus-o special pentru repertoriul Pompiliei Stoian)
- poetul Virgil Carianopol (poet avangardist care in perioada '56 - '63 a facut inchisoare politica la Aiud si Periprava)
- scriitorul Mihai Drumes (nascut in Macedonia, dar a copilarit in Caracal, unde s-a stabilit familia sa)
- actorul Silviu Stanculescu
- pictorul Marius Bunescu

Multumiri prietenului meu Ninu, care m-a indemnat sa scriu acest articol!

9 comentarii:

  1. nu am fost niciodata în Caracal si siner sa fiu, nici nu stiu nimic despre acest oras, asa încat, ma bucur ca ni l-ai prezentat atat de frumos.
    Deci ai fost la întâlnirea cu colegii de liceu :) dragut! pote ne povestesti si despre acest eveniment ceva. Te pup
    sa ai o zi minunata! :)

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Carmen draga, nu e de mirare, caci Caracalul nu este un obiectiv turistic in sine si nici nu se afla pe vreuna din marile artere de trafic ale tarii, ca sa zici ca treci des pe-acolo si poate o data ai sa te si opresti. Am fost, da, sambata si m-am simtit foarte bine. Am fost surprinsa cati colegi inca ma tineau minte, desi cu cei mai multi nu am pastrat legatura dupa ce ne-am mutat de acolo.
      Te pup si eu si iti doresc o zi si o seara linistita!

      Ștergere
    2. Eu legenda asta o stiu: se spune ca în 1848 s-a rasturnat la Caracal o caruta in care se aflau tarani care participasera la Revolutie si erau adusi la tribunal. Taranii revolutionari erau numiti pe-atunci "prostimea" ... Apoi povestea transmisa din generatie în generatie a pierdut esenta si a ramas doar ideea ca "la Caracal s-a rastunrnat carul cu prosti"!

      Ștergere
  2. Frumos articol. Un oras cu o istorie indelungata si care a dat numeroase personalitati. Mama mea a facut liceul la Caracal si mi-a povestit multe despre acest oras. Din ce tin minte, zicala celebra cu "carul cu prosti" se referea la o intamplare de la sfarsitul Razboiului de independenta, cand la intoarcerea trupelor romane din Bulgaria, un car cu soldati raniti s-a rasturnat in Caracal iar niste sugubeti au lansat vorba cu "carul cu prosti". Nu stiu daca este asa istoria acelei intamplari, poate o stii mai bine. Cat despre "celebrele" minuni caracalene...au intrat in legendele romanilor. :-)
    O zi frumoasa, draga Alina!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Ce mica-i lumea, Alex! Cel mai renumit liceu in Caracal pe vremuri era Ionita Asan, unde am terminat si eu; lucrurile s-au mai schimbat intre timp, din pacate. Despre carul cu prosti probabil nu vom sti niciodata cu siguranta care a fost sursa povestii. Am auzit o multime de variante, iar cea pe care o mentionezi tu e una noua, pe care n-am mai auzit-o. Dar cate care nu s-or fi rasturnat in tara asta, iar de oamenii cazuti s-a ras ca de niste prosti??? Posibil ca in acest orasel in care pare ca nu se intampla nimic, evenimentul sa fi fost cu adevarat unul senzational (sic!) despre care iata, se vorbeste si acum :))
      O seara frumoasa iti doresc!

      Ștergere
  3. Interesant articol despre Caracal. Nici eu nu știam nimic despre acest oraș în afara aclor povești hazlii.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc, Liviu! Ma bucur ca am putut sa-ti ofer si o alta perspectiva :) Weekend placut iti doresc!

      Ștergere
  4. Foarte frumos articolul, am aflat o multime de lucruri interesante din el despre care habar nu aveam pana acum !

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Iar eu iti multumesc Ninule ca m-ai indemnat sa-l scriu. Ma bucur ca ti-a placut!

      Ștergere