joi, 5 iulie 2012

unde te poate duce mersul trenurilor

In acea seara de noiembrie a anului trecut trebuia sa caut pentru mama un tren de noapte de la Bucuresti la Arad, fara sa stiu de fapt ca voi ajunge sa deschid un nou capitol de viata pentru Maria, fata mea. Imi amintesc si-acum cum am tastat pe internet "mersul trenurilor", am asteptat rabdatoare sa se incarce pagina si apoi am ramas cateva secunde cu ochii lipiti de ecran intrebandu-ma daca n-am gresit cumva. Eram in pagina de mersul trenurilor, cum aveam sa constat dupa aceea, insa privirea imi ramasese agatata de anuntul care facea reclama la un targ de licee in strainatate. 

Cochetam de ceva vreme cu ideea de-a o trimite pe Maria sa faca liceul intr-o alta tara, dar nu facusem nimic concret in acest sens si iata, chiar in acea clipa destinul ma invita sa fac un prim pas. Asa ca am dat uitarii pentru cateva momente ruta Bucuresti-Arad si am intrat pe site-ul targului cu pricina; l-am strigat repede pe sotul meu sa-i arat despre ce este vorba si ne-am hotarat amandoi pe loc sa ne inscriem si sa participam. In cele cateva saptamani pana la targ am intrat pe lista liceelor inscrise. A fost suficient ca sa-mi dau seama cat de putine stim noi despre cum se face scoala in alte tari. Auzisem de-a lungul timpului si bune si rele despre scolile din occident, dar stiam si vedeam ce se intampla zi-de-zi in scoala romaneasca - un proces nesfarsit de transformari al carui prim efect pe care noi l-am resimtit alaturi de copilul nostru este mai degraba o degradare decat un progres. Socul cel mai puternic pentru noi a fost programa infiorator de incarcata, sustinuta de manuale destul de slabe. Despre actul de predare pot spune in cel mai bun caz ca a ramas ce era acum 30 de ani. Si tot ca acum 30 de ani, unii dascali isi dau interesul, altii... mai putin. Despre industria meditatiilor nu voi pomeni, pentru ca noi nu am apelat la niciun fel de meditatii pentru Maria; stim ca exista ca fenomen, dar cam atat. Si-atunci cum sa nu-ti doresti altceva pentru copilul tau? O scoala intr-un sistem bine pus la punct si avantajul evident de a invata la perfectie o limba straina.

Nici prin gand nu ne trecea atunci ca-n mai putin de 4 luni vom trai emotia de a ne inscrie copilul la o scoala britanica de top chiar de la toamna. Dar asta este o alta poveste, pentru o alta pauza de ceai :) Acum  doua saptamani, Maria si-a luat ramas-bun de la colegi si de la doamna diriginta, gata sa descopere colegi si profesori noi in Anglia.

                                                                                                   sursa foto

In concluzie, nu aduce anul ce aduce... mersul trenurilor :) Daca stii sa-l folosesti cum trebuie :))

4 comentarii:

  1. sa fie cu noroc! uram Mariei o vacanta placuta, sa paseasca cu incredere pe drumul ales, sa-si traiasca visul si sa-l îndeplineasca, cu bucurie! îmbratisari la tot familionul!

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Multumesc mult, Carmen draga! Asa sa-i ajute Dumnezeu! Asteptam cu emotie prima zi, pe 2 septembrie.

      Ștergere
  2. Hazlie intamplare dar cu final neasteptat ... de bun!
    Noapte buna!

    RăspundețiȘtergere