duminică, 29 iulie 2012

in cautarea decentei

Gandurile mele pentru astazi erau altele. Le concentrasem in cateva randuri, le programasem de ceva vreme   pentru publicare (fiindca urma sa plec in concediu) si... acum cateva zile le-am sters. Mi-am dat brusc seama de drama care ineaca societatea noastra intr-o ura fara precedent. 


Pentru ca n-am fost atenta la vuietul din jur sau poate din instinct m-am izolat de ecourile glasurilor furibunde ce razbat din orice directie, in ultima saptamana am realizat ca oricat de multe ar fi nemultumirile, orice si oricat am vrea sa schimbam, nu trebuie sa scapam din vedere un ingredient esential - DECENTA. De prea multa vreme ne-am descotorosit de ea ca de o haina de care ne-am saturat ca si cum s-ar fi demodat.


In loc sa ne elibereze si sa ne ajute sa progresam, exercitiul democratic propus de ani buni de clasa noastra politica pare ca i-a abrutizat pe unii, i-a facut inerti pe altii. Sigur, suntem constienti ca politicienii au cea mai mare vina, dar poate ca ar trebui sa ne recunoastem si noi partea de vina. Ne lasam manipulati, sedusi parca de vrajba care scoate la iveala tot ce avem mai rau, avizi de spectacolul mortii caprei vecinului, apetitul cel mai usor de alimentat. Si asa, realitatea poate lua orice forma e pe placul electoratului unei parti sau alta; cu cat ii injuram mai tare pe oponenti si le gasim vina, cu atat ne simtim mai puternici si mai indreptatiti, iar politica... mai corecta. De la o tabara la alta realitatea difera atat de mult, ca nimic nu mai pare credibil. 


Si totul, spun ei, politicienii, in interesul poporului, de care se face multa parada, dar... oare de ce eu nu simt ca interesul poporului ar fi pe primul plan? Iata motivul pentru care gandurile mele pentru referendum se indreptau in alta directie. Imi doream ca pe buletinul de vot sa fiu intrebata daca sunt de acord cu monarhia constitutionala. Atunci m-as fi simtit cu adevarat in fata unei alegeri importante pentru tara. Daca in 20 de ani am ajuns sa-i urasc pe politicienii romani, in acelasi timp am ajuns sa-l respect si sa-l pretuiesc pe Rege si Casa Regala. I-am simtit dragostea fata de tara si devotamentul si grija fata de popor. A trecut peste toate incercarile vietii cu multa demnitate, curaj si... decenta. Nu am fost monarhista, dar am inceput sa devin odata ce am deschis ochii si am inceput sa compar perioada in care Romania a fost regat cu cei 20 de ani de democratie si presedintii pe care i-am avut. 


Tema zilei este insa alta astazi; alegerea e simpla pentru unii sau din nou dificila pentru altii. Va indemn sa fim decenti si demni, sa ne respectam indiferent de alegerea pe care o vom face si sa pretindem acelasi lucru si politicienilor, caci numai astfel vor redeveni eligibili. 



2 comentarii:

  1. ascult stirile si nu mai stiu ce sa cred!...

    RăspundețiȘtergere
  2. E putin probabil ca vreodata in RO sa existe vre-un referendum pe tema Monarhiei... deoarece asta ar insemna sfarsitul posibilitati de a fura in RO, Regele ar fi un edevarat ghimpe in coasta hotilor... Din pacate regele Mihai are o varsta destul de inaintata iar urmasii lui nu sant deloc bine vazuti de catre popor, nu atat Printesa Margareta cat sotul ei fostul actor Radu Duda... Sa nu uitam ca la alegerile trecute cand a vrut sa candideze la presedintie a avut max 5 % din preferintele electoratului... Nu poti sa institui o monarhie cu 5% din electorat !

    Cred ca cel mai necesar acum Romaniei i-ar fi o lege care sa faca votul obligatoriu iar cei apolitici care se abtin sa o poata face contra unei taxe egale cu un salariu minim pe economie!

    RăspundețiȘtergere