luni, 31 decembrie 2012

an nou fericit!


Anul Nou bate la poarta si ne-aduce in gand tot ce-a fost bun in anul care se incheie si o lista lunga de dorinte pe care vrem sa le implinim. Eu va doresc ca toate dorintele voastre sa devina realitate in 2013 si sa petrecem impreuna in blogosfera (si nu numai!) cat mai multe clipe frumoase!

La multi ani!

Urarile noastre pot ajunge si la Megafelicitarea de An Nou; o initiativa interesanta a celor de la Most Wanted Blog.

marți, 25 decembrie 2012

a venit

Pe-nnoptate a intrat
Si sub brad a-mprastiat
Graunte fine de iubire
Invelite-n fericire
Si stropite cu noroc!

Am primit cel mai frumos cadou de Craciun:


Multumesc mult, Mosule!
Sper ca si voi, prieteni, ati gasit cadouri frumoase sub brad!

luni, 24 decembrie 2012

de Craciun

Craciunul este cea mai indragita sarbatoare a crestinilor. Si cea mai vesela! Bucuria nasterii Mantuitorului se manifesta in zilele noastre in cele mai fericite note. Cantam colinde, pregatim bucate alese pentru sfarsitul postului, prima zi de Craciun, ne primenim casele, ne straduim sa fim mai generosi, mai buni. Si generozitatea ne-ndeamna sa punem multe cadouri sub brad si poate ca uitam uneori, ca si omuletii din Whoville, ca aceasta sarbatoare inseamna ceva mai mult, asa cum descopera si Grinch:





“And the Grinch, with his Grinch-feet ice cold in the snow, stood puzzling and puzzling, how could it be so? It came without ribbons. It came without tags. It came without packages, boxes or bags. And he puzzled and puzzled 'till his puzzler was sore. Then the Grinch thought of something he hadn't before. What if Christmas, he thought, doesn't come from a store. What if Christmas, perhaps, means a little bit more.”

Craciunul pentru mine n-ar exista fara povestea lui Grinch, asa cum n-ar exista fara colindele noastre:



fara colindul englezesc "The First Noel":



si fara colindul "Stille Nacht" (tradus in toata lumea crestina)



fara miracolul descifrat pe Strada 34:


sau fara calatoria fantastica a "Expresului Polar" in cautarea credintei si a cadoului perfect: "This bell is a wonderful symbol of the spirit of Christmas - as am I. Just remember, the true spirit of Christmas lies in your heart."

Magia Craciunului atinge pe fiecare dintre noi atata vreme cat nu incetam sa credem ca ea exista:
"At one time, most of my friends could hear the bell, but as years passed, it fell silent for all of them. Even Sarah found one Christmas that she could no longer hear its sweet sound. Though I've grown old, the bell still rings for me, as it does for all who truly believe."

Va doresc si voua, dragi prieteni, sa va bucurati de magia sarbatorii Craciunului!


Craciun fericit!

sâmbătă, 1 decembrie 2012

la multi ani romanilor

Suntem departe de tara de Ziua Nationala, totusi aproape, caci in suflet pastram dorul, dar si tristetea ca poate nu toti romanii o iubesc si o cinstesc asa cum trebuie, dar si bucuria ca avem traditii atat de frumoase.

La multi ani tuturor celor ce simt romaneste!













Si-uite-asa, cu voie buna vom ajunge in seara asta la Augsburg, la dragii nostri Carmen si Helmut, alaturi de care vom petrece restul weekendului.

vineri, 30 noiembrie 2012

suflet rebel - intermezzo

O melodie numai buna de pornit la drum! Cat de departe vom ajunge? Pentru azi, pana la Arad.



De Sf. Andrei, crestinatorul romanilor, le urez "La multi ani!" tuturor Andreilor si Andreelor!

luni, 26 noiembrie 2012

pink tea time

Prietenii mei, Carmen si Ninu, m-au facut sa ma simt roz, foarte roz, in aceasta zi de luni in care sunt nevoita sa mai trec un an pe rabojul timpului. Va multumesc, dragii mei pentru dedicatie, pentru urari si pentru prietenie!
Le multumesc tuturor celor care mi-au trimis urari astazi si va invit la un ceai... roz :)


si la o clipa de muzica; e drept, pe gustul meu, dar sper sa va faca si voua placere.



Sa aveti o zi minunata!

duminică, 18 noiembrie 2012

in cutiuta cu amintiri




Often I think this sad, old worldIs whistling in the darkJust like a child, who, late from schoolWalks bravely home through the parkTo keep their spirits soaringAnd keep the night at bayNeither quite knowing which way they are goingThey sing the shadows away
Often I think my poor, old heartHas given up for goodAnd then I see a brave new faceI glimpse some new neighborhoodSo walk me back home, my darlingTell me dreams really come trueWhistling, whistling, here in the dark with youWhistling, whistling, here in the dark with you

marți, 13 noiembrie 2012

desecretizarea :)

Avantajul de a fi un om obisnuit este ca nu trebuie sa astepti decenii in sir cat o viata de om pentru a primi permisiunea desecretizarii :) Mai ales intr-o zi de marti, 13.

Ii multumesc lui Liviu pentru nominalizarea la One Lovely Blog Award, premiu pe care sunt mandra sa-l afisez.


Pentru el si pentru ceilalti prieteni din blogosfera voi dezvalui cate ceva mai putin cunoscut despre mine si trebuie sa recunosc ca este foarte-foarte greu, pentru ca sunt o persoana cu foarte putine secrete.

Totusi:
- sunt un alchimist ratat, dar mi-am exersat potiunile magice in alte domenii
- iubesc dreptatea si in acest spirit acord aceleasi sanse de afirmare mainii stangi ca si celei drepte
- imi place sa cant, desi am imbatranit suficient cat sa-mi exersez talentul mai mult in gand
- in fiecare dimineata imi trezesc simturile cu o ceasca de ceai verde aromat, altfel am impresia ca voi fi urmarita de ghinioane toata ziua
- conduc cu o placere demna de marile curse, desi intr-un ritm mai ardelenesc - noroc ca sotul meu este mare adept al mersului pe jos
- intr-o maniera complet desueta, imi place sa gandesc cu stiloul in mana; odata ce am prins ideea de coada, trec repede la tastatura
- in cele din urma, dar nu in ultimul rand, marea mea iubire este si singura - intr-o alta viata am fost probabil un cuplu de papagali amorezi :)

Am vizitat deja cativa prieteni bloggeri care au tot mai putine secrete :) Mi-e greu sa mai nominalizez pe cineva din blogroll care poate nu a primit aceasta leapsa, asa ca voi proceda ca intotdeauna si voi lasa libertatea de a o prelua tuturor celor indrazneti. Curaj!

luni, 12 noiembrie 2012

my rosebud

-pentru Maria-

There's a rosebud which blooms in November

To witness the magic of fall;
The dim light of dawn sparks its awaken,
And shyly smiles to the world
The rosebud which blooms in November.

My rosebud blooms in November,

Spreading its sheer pink glow;
Its hopeful look mirrors doubt of own beauty;
Yet, there's nothing more I long for -
My rosebud which blooms in November.

                                        La multi ani, Maria!



vineri, 9 noiembrie 2012

suflet rebel - 41

In episodul de azi, o alta formatie despre care am aflat intamplator, dar pe care am indragit-o instant ascultandu-le primul album, "Industrial Silence". Cum poate o trupa norvegiana de rock alternativ sa cunoasca succesul cu un nume spaniol? Foarte simplu, numindu-se Madrugada (rasarit sau zori de zi in spaniola).

Vocea solistului m-a dus imediat cu gandul la Nick Cave. Un timbru grav, profund alaturi de sound-ul unic creat de chitaristul trupei au pus o amprenta unica asupra stilului lor - blues, melancolic, intunecat. Poate ca de aceea dupa moartea chitaristului, Robert Buras (31 de ani), in 2007, membrii trupei au hotarat sa se desparta, dar asta nu inainte de a finaliza albumul la care lucrau cand s-a intamplat tragedia. "Fara Robert, Madrugada nu poate exista." In memoria prietenului lor au sustinut un turneu de adio al carui ultim concert a avut loc in 15 noiembrie 2008 la Oslo.



Blue
Strange colour blue
Sixteen tons on the moon
Blue
Strange colour blue
Coming back to you
Pushing through
Pouring rain
Nearly there

.......
An industrial silence singing
And the rain will keep hammering down from overhead
Now there's a blue, blue, strange colour blue
Let me dream of me and you





So am I
Am I good or bad
Could only awake your anger
I could only make you mad
Now was that how you showed me
That you were still so young and bold
Anyway those fights did drive me
And I was dying of thirst and I wasn't growing old

Oh, you were majesty
Your ropes were heavy
And your roads were very cold
Oh, oh, oh, majesty





Honey bee
Come buzzing me
I ain't seen you for so long
I need to feel you
I mean to reel you
Like the one described to me in song
Out in the woods
Tall pine tree woods
She gave sweet loving to me
Her woodland grace
Her soft embrace









Did I talk in my sleep, no
Hey, did I wake to find you cry, by my side
We never said that it would be easy
Just that the way love grows, we have to go to.

Oh well, hunny you, tonight
I'm here, tonight
Oh no, fall like a star
Oh in time, you and I, we'll shine


joi, 8 noiembrie 2012

ingeri pazitori

Sarbatoare mare astazi in calendarul nostru ortodox - "Soborul Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil", pentru ca astazi este cinstit intreg soborul de ingeri al caror conducator este Mihail, alaturi de Gavriil. De aceea, din vremuri stravechi cei doi ingeri au fost numiti la noi si Sfintii Voievozi. Credinta populara ne indeamna astazi sa aprindem o lumanare in casa de ziua lor, aceasta fiind lumina calauzitoare la trecerea in nefiinta.


La multi ani, multa sanatate si fericire tuturor celor ce poarta numele celor doi arhangeli, Mihai, Mihaela, Gabriel, Gabriela!



La multi ani si Majestatii Sale, Regele Mihai! Isi va sarbatori onomastica astazi la Londra, cand de Michaelmas va participa la un serviciu religios, iar blazonul Casei Regale Romane va fi asezat in Capela Ordinului Regal Victorian. Un semn de apreciere si de respect de care politicienii nostri din pacate nu se bucura in Occident.

Si pentru ca este o zi sub semnul credintei crestine, va voi atrage atentia asupra bisericii superbe in care acum doua saptamani a fost botezat nepotul nostru - Biserica Greaca din Galati. Daca vreodata va nimeriti prin orasul dunarean, nu o ocoliti, caci nu se stie cat va mai rezista indiferentei celor care ar trebui sa o renoveze.










O zi frumoasa tuturor!

sâmbătă, 3 noiembrie 2012

clipa de muzica si... poezie




There goes my heart again
All of this time I thought we were pretending
Nothing looks the same when your eyes are open
Now you're playing these games to keep my heartbeat spinning
You show me love, you show me love
You show me everything my heart is capable of
You reshape me like butterfly origami

You have broken into my heart
This time I feel the blues have departed
Nothing can keep me away from this feeling
I know I am simply falling for you

I'm taking time to envision where your heart is
And justify why you're gone for the moment
I tumble sometimes, looking for sunshine
And you know this is right when you look into my eyes
You show me love, you show me love
You show me everything my heart is capable of
And now I can't break away from this fire that we started

There my heart goes again
In your arms I'm falling deeper
And there's nothing to break me away from this 





Mai multe poezii semnate Iyeoka Okoawo, aici.

vineri, 2 noiembrie 2012

suflet rebel - 40

Astazi voi intra cu curaj intr-o zona de rock de interferenta intre stiluri. La fel ca pe cei de la Linkin Park, am ajuns sa-i indragesc pe protagonistii episodului de astazi ai telenovelei rock ascultandu-i intamplator. Si pentru ca mi-a placut ce-am auzit, am vrut sa ascult mai mult. Originari din L.A., membrii trupei au inceput sa cante inca de pe bancile liceului, dar au cunoscut succesul ceva mai tarziu pentru ca linia melodica a trupei isi trage seva din rockul punk si psihedelic.

Trebuie sa marturisesc ca-mi plac cei de la Red Hot Chilli Peppers si lor trebuie sa le multumesc ca in perioadele nebunesti de la stres de la servici, muzica lor imi aprindea motoarele sau ma ajuta sa trec peste clipele grele, in care imi venea sa urlu. Altfel imi place sa-i ascult cand sunt la volan, imaginandu-mi ca evadez spre locuri noi :) Toti meritam din cand in cand o clipa de nebunie, nu? :)

Marcati de lupta cu drogurile pe care unii au pierdut-o, iar altii au castigat-o, formatia a reusit performanta de a vinde 80 de milioane de albume in toata lumea si de a fi inclusa anul acesta in Rock and Roll Hall of Fame.

















Weekend placut!

vineri, 26 octombrie 2012

suflet rebel - 39

Astazi toata ziua am facut bagaje; vacanta s-a terminat. N-am uitat insa ca este totusi o zi de vineri, sarbatoarea Sfantului Dumitru, dar si o zi speciala pentru mine si jumatatea mea. Asa ca reiau azi telenovela rock cu un episod cu dedicatii rock speciale









"La multi ani!" celor cu numele Sf. Dumitru si "Weekend placut!" tuturor prietenilor


marți, 23 octombrie 2012

baby boom

Ei bine da, la Coco si Cocheta in colivie are loc un adevarat baby boom. N-a trecut bine luna de cand i-am separat pe cei patru pui magnifici de asta-vara (in frunte cu Aurel) de parintii lor...




...ca o noua serie de oua (patru la numar) au fost constiincios depuse de Cocheta in cuib. Pe cei patru pui sanatosi i-am luat cu noi la Bucuresti, unde s-au dezlantuit mai rau decat Kevin din "Home Alone" 1, 2 si 3 la un loc. Complet scapati de sub controlul parintilor! Scandal si nebunie non-stop! Dar sambata scap si eu de ei, caci ii duc la nepotii si verisorii lor de la Galati; vad ei cum ii impart pe-acolo.

N-o sa ne bucuram insa prea mult de liniste, pentru ca de trei zile avem din nou pui in cuibul Cochetilor - primul si-a facut simtita prezenta cu un piuit puternic care m-a surprins exact cand spalam vasele, iar azi a iesit din ou si al doilea. Si cred ca pana pleaca Maria inapoi la scoala vor fi toti iesiti din oua.

Puiul beteag, botezat initial Micky de Maria, apoi rebotezat Henry a ramas in colivia parintilor. Se descurca binisor in conditiile in care mama nu-l tolereaza de niciun fel in preajma cuibului. Tatal lui il mai consoleaza din cand in cand, dar in cea mai mare parte a timpului e mai mult singurel; mananca, se joaca si ciripeste foarte frumos, ca si cum ar vrea sa-si induplece parintii. Legea naturii insa e una necrutatoare; atentia parintilor este exclusiv indreptata catre cei mai mici, iar el va trebui sa se multumeasca cu cat primeste.

Daca inca nu stiti ce cadou sa le faceti celor dragi de Craciun, am eu o idee! :)

luni, 22 octombrie 2012

muzica la palat

Am povestit saptamana trecuta despre concertul cu dirijor si solisti japonezi de la Ateneu. Astazi va voi povesti despre concertul de la Muzeul National "George Enescu".

Orice palat care se respecta are un salon de muzica si in orice salon de muzica ce se respecta gasesti artisti deosebiti. Asa ca nicio clipa nu m-am indoit ca intr-o zi de marti, 2 octombrie o sa petrec cateva ore in compania muzicii bune. Si ce pretext mai bun sa trec in sfarsit de portile Palatului Cantacuzino de pe Calea Victoriei? Dintotdeauna am iubit aceasta cladire si cu toate acestea, pana acum nu am trecut de portile sale maiestuoase, aflate la numai cativa metri de unul dintre vechile sedii ale Politehnicii prin care am trecut si eu ca studenta.


Marchiza in forma de scoica este emblematica, ca si cei doi lei care strajuiesc intrarea principala. Din pacate muzeul era inchis la ora la care am ajuns noi pentru concert, dar ne-am promis ca ne vom intoarce sa-l vizitam si asta pana se va inchide pentru restaurare.



Unul dintre cei mai prosperi romani ai vremii sale, poreclit de altfel si "Nababul", Gheorghe Grigore Cantacuzino a investit in cateva resedinte celebre - palatul din Bucuresti (construit in stilul baroc francez de arhitectul Ion Berindey) in care astazi se afla Muzeul National George Enescu, palatul de la mosia din Floresti de Prahova, denumit si micul Trianon (acelasi arhitect, stil eclectic francez cu influente rococo si neoclasice), care acum insa este doar o ruina (stadiu in care a fost adus dupa ce a functionat ca sanatoriu TBC pe vremea comunistilor) si castelul de la Busteni-Zamora construit dupa planurile arhitectului Grigore Cerchez in stilul romanesc brancovenesc (si aici a functionat ani de zile sanatoriul Ministerului de Interne), recent renovat si transformat in muzeu.

Am dat ocol palatului ca sa regasesc Casa memoriala George Enescu din spatele acestuia, aflata si ea intr-o stare relativ precara, cel putin la exterior.




Marele compozitor a ajuns sa locuiasca aici in urma casatoriei sale cu Maruca (Maria) Rosetti-Cantacuzino vaduva fiului cel mic al Nababului. Portretul acesteia se afla in salonul de muzica, privind spre scena peste capetele spectatorilor.


Am fost coplesita de bogatia decoratiunilor cu teme muzicale din aceasta incapere de altfel mica, de la tavan



la vitralii si sculpturi



Intr-o astfel de atmosfera si-au facut aparitia interpretele japoneze si de unde mi-era teama ca sala va ramane pe jumatate goala, am constatat cu surprindere ca sala s-a umplut rapid si cei care nu a avut locuri au ramas sa asculte cuminti in picioare.


Gazda serii, compozitoarea si dirijoarea Carmen Carneci a prezentat liedurile clasice abordate de sopranele japoneze, sporind astfel atmosfera familiara care la Ateneu trebuie sa recunosc ca ne-a lipsit.

Interpretarea sopranelor si pianistei au frizat perfectiunea; fiecare nota, fiecare cuvant erau la locul lor, acolo unde trebuiau sa fie pentru a ne face sufletele sa vibreze si sa se inalte spre fericire. In program, lieduri de Handel, Mendelssohn, lucrari de pian de Prokofiev si Bartok ("Dansuri populare romanesti"). In partea a doua a concertului mult-asteptatele (pentru mine) cantece traditionale japoneze.







Interpretele au fost foarte fericite sa vada reactia publicului si la bis au reinterpretat o melodie traditionala japoneza din regiunea Fukushima, iar apoi ne-au surprins pana la lacrimi cu primele acorduri ale colindei "Trei pastori". Publicul le-a aplaudat in picioare pana la iesirea din Salon. Impresionant concertul oferit gratuit  bucurestenilor. Am avut senzatia ca am asistat la ceva unic, atat ca repertoriu, dar si ca atmosfera.