vineri, 30 septembrie 2011

suflet rebel - 22

Am crezut ca n-o sa am nici azi timp pentru sufletul rebel, dar de data asta sper sa duc intentia la bun sfarsit. Poate n-as fi scris despre ei, daca n-as fi primit saptamana trecuta (21 septembrie) vestea trista - R.E.M. se destrama. Printre primele formatii in curentul rock-ului alternativ, REM si-a pus amprenta asupra mea prin anii '90, cand odata cu  libertatea de exprimare proaspat recuperata, fredonam cu indarjire "Losing my religion", fara sa uit sa zambesc de cate ori ascultam "Shiny happy people". Nemultumiti de numele de scena incercate la inceput, baietii din Georgia (Michael Stipe, Peter Buck, Mike Mills si Bill Berry) au ales la intamplare numele formatiei, cautand intr-un dictionar (r.e.m. este prescurtarea pentru "rapid eye movement").

Asa incat azi voi asculta cu melancolie acordurile formatiei despre care acum vom vorbi la trecut. Printre favoritele mele:















Weekend placut!

vineri, 9 septembrie 2011

suflet rebel - 21

Nu s-a plans nimeni ca telenovela mea rock si-a intrerupt difuzarea, asa ca rasuflu usurata si sunt gata sa va ofer un nou episod. Si pentru asta ma voi intoarce in Romania de la sfarsitul anilor '70, cand fratele meu inca imi influenta preferintele muzicale. Albumele mele preferate - "Trenul cursa de persoane Apahida - Cluj-Napoca" de pe care piesa "Moara" a reusit sa urce pe locul 3 in topul BBC si "Cantece transilvane" de pe care piesa "Bal la Apahida" a reusit sa intre in Japonia intr-un top "traditional". Cred ca v-ati dat deja seama ca vorbesc despre "Semnal M" si despre asimilarea elementelor etno in muzica rock.











Chiar daca trupa a cunoscut multe schimbari de componenta, "Semnal M" este mai mult de atat, este spiritul tanar ar generatiei noastre, muzica lor intrand in randul referintelor rock romanesti.

Weekend placut!

joi, 8 septembrie 2011

clipa de muzica

Clipa de muzica de azi o dedic tuturor celor care poarta numele Sf Maria.

La multi ani!

 

in cercul poetilor uitati

Sabin Opreanu (16 martie 1946 - 9 iunie 2010) este poetul Raului si al Muntelui. Raul este Cerna si Muntele este cel care-o-nsoteste pana la Dunare. Un talent aparte, o modestie rar intalnita, un destin curmat prea repede, dar care nu merita uitat. Volumele sale nu se mai gasesc in librarii; am scormonit indelung pe internet ai abia am gasit cateva.

Pentru ca astazi este ziua Adelei, fata prietenei noastre dragi, ii dedic colectia de poeme prin care azi ne vom aminti de Sabin Opreanu si volumul sau "Insula de pergament".


Confesiunile Râului

Prietenii mei ascultă confesiunile Râului
poemele elaborate în preajma stăncuţei
şi-a cucului mereu tânguitor

prietenii mei ascultă confesiunile Râului
fragilul zbor al inimii
deasupra Muntelui visat

prietenii mei ascultă confesiunile Râului
trupurile fluturilor de noapte
locuind un tărâm melancolic

Prietenii mei ascultă confesiunile Râului
poezia salvată zi de zi de umilinţa
celor arşi în flacăra ei incoruptibilă -


Nici un preţ pe vorbele ruginite

Să nu-mi spuneţi că doar ceaţa e emanaţia munţilor orgolioşi
sau respiraţia pietrelor obosite de propria lor stare

să nu-mi spuneţi despre Râu
că izbucneşte din teama pământului
orbecăind printre oglinzi paralele

să nu-mi spuneţi că doar cerul e albastru datorită cerului
sau mecanismelor soarelui construind cuburi de iluzii

să nu-mi spuneţi că florile sunt exclamaţiile lutului
derizorii tulpine de aer înmiresmat

nu pun nici un preţ pe vorbele ruginite
şi cred că voi muri cândva de poezie -


În faţa naturii

În faţa naturii
cu pieptul gol
nimeni nu e pierdut

pe unde creşte iarba
vom găsi drumul cel bun

în faţa naturii
veşnicia nu e decât
un vis frumos -


Desen cu creta pe asfalt

O lume ce poate fi pricepută cu buzele. Într-un lung sărut
pe o insulă pustie.

De nici un folos ceştile de ceai ciobite. Ca şi pânzele
de păianjen de prin cotloane suprarealiste.

Neasemuit mi se pare a fi gheizerul imaginaţiei. Melancoliei.
Cu alte cuvinte aş voi să păşesc pe tărâmul memoriei
unde peisagiul să mă aştepte nemişcat şi să clădesc
un aer mai pur zborului de cuc.

Tii ce uşor să vorbeşti. Să scrii poezii.
Aproape nu-ţi vine să crezi că gândurile
pot fi auzite chiar şi de vrăbii -


Orizonturi paralele


N-am opus poeziei nimic. Nici Râul. Nici ura. Nici natura.
Nici speranţa dată de-a dura.

N-am ales căi. Nici poteci. Nici teci. Nici autostrăzi. Nici aezi
cu strălucitoare alămuri. Nici drumuri. Nici muri
igrasioşi. Nici munţii stâncoşi.

Am privit-o drept în faţă. Nu mi-am coborît privirea. Nici ea.
De-atunci stăm mereu aşa. Cu sprâncenele uşor ridicate
şi ochii înfipţi în orizontul celuilalt -



luni, 5 septembrie 2011

who wants to live forever

Freddie ar fi implinit astazi 65 de ani. Totusi, soarta a hotarat ca el sa traiasca din plin, sa creeze unele dintre cele mai frumoase cantece si apoi sa se stinga prematur la 45 de ani.

In memoriam, astazi Google ne ofera o animatie de exceptie cu melodia sa "Don't stop me now", iar eu va ofer pentru o pauza de ceai sau de cafea una dintre preferintele mele, unul dintre cele mai emotionante cantece scrise de Freddie:




o zi in Munchen

Ultima zi a weekend-ului nostru bavarez a fost plina de surprize, care mai de care mai placute, din nou in ciuda vremii racoroase si ploioase.

Maria a fost foarte fericita ca am ales sa mergem la Munchen cu trenul. Asta insemna o data plimbare cu tramvaiul pana la gara din Augsburg, apoi cu trenul pana la Munchen si apoi S-bahn (un fel de metrou) pana la Marienplatz, primul obiectiv vizitat in capitala bavareza. Drumul pana la Munchen a parut foarte scurt (aproape 80 km cu masina) discutand si fotografiind.

Despre Marienplatz a scris si Carmen (mai harnica intotdeauna), aici. Ne-am lasat sedusi de frumusetea statuii Maicii Domnului, de arhitectura gotica deosebita a primariei si am urcat in turnul acesteia de unde am admirat minute in sir panorama orasului, recunoscand fericiti Olympiaturm din Parcul Olimpic pe care l-am vizitat acum doi ani si cladirea BMW. Am facut o multime de poze din turn, caci descopeream mereu cate o cladire care ne atragea privirea.



Norii ne-au insotit tot timpul, iar cand ne-am incheiat turul cu o ultima privire la fantana cu pesti si ne-am fi asezat la o cafea pe o terasa, vantul si ploaia care se anunta dintr-o clipa-n alta ne-au schimbat repede planurile. Am intrat pentru un tur rapid in biserica Sf. Petru din apropiere, pe care o admirasem doar la exterior si am pornit spre urmatorul obiectiv care avea sa ne ofere momente delectante la adapost de vremea rea - Deutsches Musem.

Carmen a prezentat foarte frumos muzeul. Pentru noi cele trei ore petrecute acolo au fost o delectare totala si au trecut ca... trei minute :))) adica n-au fost nici pe departe suficiente pentru cate are de oferit acest muzeu. Am vizitat cateva muzee Smithsonian in Washington acum ceva vreme, dar cred ca pot spune cu mana pe inima ca Muzeul German m-a impresionat mult mai mult. Se vede aici munca, pasiunea, inteligenta si mandria specialistilor, fie ca e vorba de exponate nationale sau din orice colt al lumii. Sunt foarte bine puse in valoare si iti ofera astfel o experienta unica. As fi stat la nesfarsit in sectiunea dedicata aviatiei si spatiului, iar partea dedicata mineritului este de-a dreptul spectaculoasa. Am facut poze in zona de istorie a Eurocontrol cu gandul la unchiul Mircea si la prietena noastra Draga. Pe un monitor putea fi vazut in timp real situatia traficului de avioane deasupra Munchenului. Am descoperit cu placere ecranele pe care erau prezentate informatiile de la satelitul meteo (Meteosat) si am constatat fara surprindere ca frontul de ploaie avea sa ne urmeze a doua zi pana la Arad :)) Pe oriunde ne-am plimbat, am avut ploaia dupa noi!


Vizita la muzeu a fost incheiata la o halba de bere (nefiltrata) la terasa din curtea interioara, iar fetele au facut o vizita scurta la si la magazinul de suveniruri inainte de a se inchide. O ultima fotografie cu Otto von Bismark  langa podul peste Isar si apoi repede la gara. In drum am cumparat cativa covrigi (bretzels), dar pentru ca parea sa nu fie de ajuns pana la Augsburg, am cumparat din gara sandvisuri cu carnaciori  pe care le-am savurat (Mmmm, foarte bun!) in tren. Ce-i drept, cu atatea frumuseti admirate, foamea fusese multa vreme uitata.






Prin urmare, dragii mei, o zi este prea putin pentru a vizita Munchenul, dar daca n-aveti incotro, sper ca v-am oferit cateva idei. Noi le multumim inca o data prietenilor nostri, Carmen si Helmut, pentru clipele frumoase pe care ni le-au oferit si pentru amintiri.

"... It's so easy now, cos you got friend you can trust,
Friends will be friends,
When you're in need of love they give you care and attention,
Friends will be friends..."