miercuri, 29 iunie 2011

Wordless Wednesday - avem si noi :)


La Halewood, romanii fac ce stiu ei mai bine, adica vin :) Iar azi inchinam un pahar pentru cei care poarta numele Sfintilor Petru si Pavel. La multi ani!

marți, 21 iunie 2011

cea mai lunga zi!

Astazi soarele ne va rasfata cu cea mai lunga zi din an - este solstitiul de vara. Nu prea m-am uitat in calendar zilele acestea, dar am facut-o azi dimineata cand m-am trezit brusc cu senzatia ca n-am auzit sunand desteptatorul :) Era prea multa lumina afara! Apoi am vazut ca ceasul era 5:30 si m-am gandit ca solstitiul e pe-aproape. De fapt era mai aproape decat imi imaginam! Va dati seama ce greu se doarme in apropierea Polului Nord?

Google l-a ales pe Takashi Murakami pentru a le redesena sigla in spiritul vesel al solstitiului de vara, desi iepurasul acela alb si ursuletul roz par mai degraba ingroziti de-o zi asa de lunga :)

In orice caz, sper ca ziua de azi sa fie vesela si pentru voi si sa va aduca numai intamplari placute.

e-atat de simplu sa fii bun

Puterea bloggerilor este mare si de aceea cazuri tragice se pot transforma in cazuri fericite atunci cand in ecuatie intra compasiunea, iubirea aproapelui si dorinta de a face un bine. In astfel de momente ma simt implinita ca blogger.

Astazi am citit pe blogurile lui se-cret si al lui Carmen despre Zolty, caruia doar ajutorul nostru ii poate reda speranta intr-o viata mai buna.

Si pentru ca e-atat de simplu sa fii bun, sunt sigura ca nu veti ramane indiferenti. Orice forma de ajutor este bine-venita, fie ca "dati mai departe" si povestiti si altora despre Zolty, fie ca vreti sa contribuiti cu o suma sau va hotarati sa va implicati activ in lucrarile la casa lui. Nu uitati ca oricat de mica vi se pare suma, ea creste odata cu numarul celor hotarati sa ajute.

Pentru cei care vor sa contribuie cu bani, iata unde o pot face: contul RO14INGB0000999900198927, titular Attila Ilyes, un prieten.

luni, 20 iunie 2011

campionul de langa noi

Saptamana trecuta au avut loc la Bucuresti Campionatele Nationale de Inot pentru Juniori si Seniori. Anul acesta a fost randul fratelui meu sa fie reporter de teren si sa-l sprijine din tribune pe campionul nostru, Catalin Cosma. Catalin a absolvit anul acesta Universitatea din Alabama, unde a ajuns cu o bursa sportiva care i-a permis sa se pregateasca la standardul necesar marilor competitii. Proaspat intors in tara, a hotarat sa continue cariera competitionala sub culorile Clubului Steaua, alaturi de cei care pana anul trecut ii erau rivali :)

Si anul acesta Catalin a facut o figura frumoasa in competitie: aur la 800 m liber, 1500 m liber, 400 m liber si la stafeta 4x200 m liber si argintul la stafetele de 4x100 m liber si 4x100 m mixt. Bravo Catalin! Si succes la Universiada din China!



La feminin, am urmarit ca-ntotdeauna cu interes rezultatele Cameliei Potec si m-am bucurat sa vad ca a castigat 1500 m liber, 800 m liber, 400 m liber, 400 m mixt, 200 m liber si 200 m fluture, cam tot ce se putea castiga. O forma buna care sper sa se confirme si in competitiile internationale de anul acesta.

o plimbare prin gradina

La inceput de saptamana va ofer o plimbare prin gradina parintilor mei. La ei ne petrecem fiecare sfarsit de saptamana, departe de agitatia, aglomeratia si betoanele din cartierul nostru. Incet-incet am devenit si noi gradinari incepatori si chiar am inceput de jos, de la sapa :)) Iar gradina ne rasplateste de fiecare data eforturile cu rod bogat.



Va doresc tuturor o saptamana frumoasa si... rodnica!

P.S. In ultima vreme constat ca a devenit imposibil sa incarc videoclipuri pe blog direct de pe calculator, indiferent ce browser folosesc. Primesc un mesaj de eroare care ma trimite la centrul lor de asistenta cu un numar ID. Am observat o multime de plangeri pe internet in acest sens, dar nici un raspuns de la Google :( Fortata de imprejurari, incarc clipurile pe YouTube si astfel ajung sa pierd timp si sa ma trezesc ca melodiile din fundalul clipului cunt cenzurate pentru drepturile de autor :(( Voi cum procedati cand vi se intampla asa ceva? Incep sa ma gandesc serios sa schimb platforma pe care-mi tin blogul.

duminică, 19 iunie 2011

a venit vacanta!

Vineri a fost ultima zi din clasa a 6-a, dar am mers cu drag la scoala, sa ne luam premiul. Copiii, care deja sunt adolescenti in devenire, au pozat fericiti, ca la premiile Oscar :)))


Acum cantam fericiti "A venit vacanta cu trenul din Franta!"

vineri, 17 iunie 2011

suflet rebel - 16

Ati auzit de "baietii cei rai din Boston"? Un grup hard rock care-a inceput sa cante prin anii '70. Au ajuns cel mai bine vandut grup rock din toate timpurile, cu peste 150 de milioane in lumea intreaga din care 66.5 milioane in S.U.A. Nu voi vorbi despre momentele de cumpana, cand turneele nesfarsite, drogurile si alcoolul au destabilizat formatia. Orice grup rock pare sa fi trecut prin asta la un moment dat, mai ales in anii '70-'80. Vom ramane la ceea ce e frumos si va ramane mereu in sufletul fanilor de pretutindeni ai celor de la... Aerosmith.











Numele formatiei n-ar fi existat daca Joey Kramer, tobosarul trupei nu si-ar fi amintit cum scria Aerosmith cand era elev, pe toate caietele, dupa ce a ascultat albumul "Aerial Ballet" (1968) al lui Harry Nilsson.

Weekend placut!
Va urma...

joi, 16 iunie 2011

clipa de muzica



Pe Noa o gasiti aici. Melodia este de pe albumul "Blue Touches Blue" (2000).

cercul poetilor uitati

Am legat...
Marin Sorescu (1936-1996)

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si copacii m-au gasit imediat
Cu un hohot de frunze.

Am legat pasarile la ochi
Cu-o basma de nori
Si le-am spus sa ma gaseasca.

Si pasarile m-au gasit
Cu un cantec.

Am legat tristetea la ochi
Cu un zambet.
Si tristetea m-a gasit a doua zi
Intr-o iubire.

Am legat soarele la ochi
Cu noptile mele
Si i-am spus sa ma gaseasca.

Esti acolo, a zis soarele,
Dupa timpul acela,
Nu te mai ascunde.

Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Si toate sentimentele
Pe care am incercat sa le leg
La ochi.

sâmbătă, 11 iunie 2011

din cutiuta cu amintiri



When I was young
I'd listen to the radio
Waitin' for my favorite songs
Waiting they played I'd sing along
It made me smile

Those were such happy times
And not so long ago
How I wondered where they'd gone
But they're back again
Just like a long lost friend
All the songs I loved so well

(*) every sha-la-la-la
Every wo-wo-wo
Still shines
Every shing-a-ling-a-ling
That they're starting to sing's
So fine

When they get to the part
Where he's breakin' her heart
It can really make me cry
Just like before
It's yesterday once more

Lookin' back on how it was
In years gone by
And the good times that I had
Makes today seem rather sad
So much has changed

It was songs of love that
I would sing to then
And I'd memorize each word
Those old melodies
Still sound so good to me
As they melt the years away

Repeat (*)

All my best memories
Come back clearly to me
Some can even make me cry
Just like before
It's yesterday once more

(*) Repeat

vineri, 10 iunie 2011

o zi ca oricare?

Buna mea prietena Carmen a adus astazi in atentie o sarbatoare uitata prea curand :( "Ziua parasutistilor militari". Sunt sigura ca putini dintre voi au auzit de aceasta. De aceea poate a fost si uitata de cei care promisesera manifestarile de azi de la Clinceni (la nici 2km de casa parintilor mei de langa Bucuresti). Poate ca totusi in alta parte lumea s-a mobilizat pentru a-i onora pe parasutistii militari.
Carmen povesteste despre prietenia parintilor nostri; eu de la tatal meu si prietenii lui am invatat ce inseamna camaraderia si loialitatea. M-am deprins sa nu plang dac-am cazut; sa ma ridic si sa merg mai departe, fara sa ma plang. Am invatat ca e bine sa ai alturi colegi pe care sa te poti baza si ca pe acestia sub nici o forma nu ai dreptul sa-i dezamagesti in momentele critice. Unitatile de parasutisti (desant aerian) erau considerate unitati de elita pe vremuri si pregatirea era cu totul speciala, asa cum si conditiile erau acolo diferite de cele din alte arme. Tatii nostri au fost colegi la Buzau, iar dupa o vreme drumurile lor s-au despartit; prietenia a ramas :) Au impartasit impreuna pasiunea pentru sport si au jucat volei impreuna, au schiat impreuna, si-au trait impreuna tineretea, asa cum mergeau impreuna la lansari. La fel ca bunul sau prieten, a urmat cursurile IEFS-ului in anii '70.


In 1980 tata a plecat din Buzau pentru a infiinta regimentul de parasutisti de la Caracal, langa aerodromul de la Deveselu (readus la viata acum de americani). A ramas in arma parasutistilor pana dupa '89. Asa ca imi sunt cunoscute atmosfera aerodromurilor, a terenurilor de instructie din care nu lipsea trenajorul :) matasea alba a parasutei BG (Bastan Grigore) impaturita de maini pricepute, glumele celor care traiesc in preajma riscului, dar si povestirile despre senzatia unica de a pluti deasupra pamantului, in ciuda riscului. Am cunoscut dorul de tata in timpul lungilor aplicatii de unde se intorcea mereu cu ceva bun pentru familia care-l astepta acasa.







Ca orice arma, parasutistii militari au si un imn al lor care spune ca "in vazduh sunt primiti doar cei curajosi"



Vremurile s-au schimbat. Poate ca razboaiele se poarta acum altfel. Parasutistii militari romani sunt tot mai putini, dar meritul lor nu s-a diminuat si e pacat sa-i lasam sa fie uitati.
L-am intrebat pe tata care e cel mai mare premiu castigat la o competitie de parasutistii militari romani si mi-a spus ca insotea delegatia militara romana la Jocurile Mondiale Militare de la Roma in 1995 cand Loredana Trutulescu a castigat medalia de argint, cel mai bun rezultat al nostru intr-o competitie internationala.

Tuturor parasutistilor militari de ieri si de azi:
La multi ani! Cer senin!

suflet rebel - 15

"Mami, ce este desenul acela de pe Google?" ma intreba Maria ieri.
"Ia sa vedem!" zic eu."Pai astea-s corzi de chitara! Ia te uita este aniversarea a 96 de ani de la nasterea lui Les Paul."
"Si cine este Les Paul, mami?"
"Les Paul este un mare muzician si inventator. El a perfectionat chitara elctrica astfel incat sa sune asa cum o auzim azi." Si ne-am jucat si noi cu corzile de chitara electrica din sigla Google, inventand melodii :)))
Fara inovatiile lui Les Paul (1915-2009), muzica rock n-ar fi evoluat la ceea ce este astazi. Asa ca mi se pare corect sa-i dedic episodul de azi al telenovelei mele rock. Desi jazzul a fost marea lui pasiune, Les Paul a abordat fara probleme si alte genuri muzicale. In anii '50 avea propria emisiune la CBS, impreuna cu Mary Ford, sotia lui la vremea aceea. In emisiune aparea mereu mesterind la chitara lui.



Ulterior, producatorul de instrumente Gibson i-a preulat ideile si asa au aparut chitarele Gibson Les Paul. Fiind cotat ca unul dintre cei mai mari chitaristi ai lumii, Les Paul are o expozitie dedicata in Rock and Roll Hall of Fame.



Alti chitaristi, mai tineri, dar la fel de talentati au inovat chitara electrica si au semnat cu numele lor alte serii de chitare electrice.





Les Paul a concertat pana in ultimii ani ai vietii sale, dedicandu-se complet scenei si genului pe care l-a iubit - jazzul.



In final sper sa va delecteze aceasta reclama la berea Coors in care apare Les Paul :)))

joi, 9 iunie 2011

haiga für Ihr Herz

Helmut, Willkommen zu Hause! Wünsche Ihnen gute Gesundheit!

Fuior de iubire si speranta
cauta loc in inima
ce se-ntoarce acasa.

o carte, un film...

Cred ca mai corect ar fi fost sa spun "un film, o carte...". N-aveam asteptari prea mari de la programele de vara ale televiziunilor si in mare masura asta-i adevarul. Noroc ca pe canalele de film se mai strecoara din cand in cand mici bijuterii, ca cea despre care am scris zilele trecute.

Ieri am baleiat intamplator canalele televizorului, intr-o pauza de ceai :) si am nimerit la inceputul unui film semnat de Gary Sinise (regizor, producator, actor pentru acest film). Pauza de ceai a devenit in scurt timp o pauza de film de aproape 2 ore :)) Imi place Gary Sinise; mi-a placut in toate filmele in care l-am vazut jucand, dar nu mi l-as fi inchipuit regizand sau scriind scenarii. Stiam ca are o formatie "Lt. Dan Band"cu care mai da concerte, dar omul este foarte talentat. Si ca regalul actoricesc sa fie complet, partenerul sau in film, nimeni altul decat John Malkovich!

Povestea minunat ilustrata a unor oameni care se straduiesc sa supravietuiasca marii recesiuni, care nu mai au decat puterea sa viseze atunci cand viata in jurul lor devine tot mai greu de trait si care pentru o clipa ajung sa creada ca visul lor poate deveni realitate chiar de-a doua zi :) Insa necazul vine peste ei pe neasteptate si-i impinge pe marginea prapastiei. Iar cel slab ramane fara ingerul sau pazitor... La final am aflat ca filmul e de fapt ecranizarea unei celebre carti a lui Steinbeck "Of Mice and Man". Well done, Gary!



Cartea a mai fost regizata si in 1939 de catre regizorul Lewis Milestone (nascut Lev Milstein la Chisinau).

marți, 7 iunie 2011

cercul poetilor uitati

Dimineata
Magda Isanos (1916-1944)

Vreau sa descopar lumea, niciodata
n-am crezut, cum spun poetii, ca-i frumoasa;
Insa astazi, cu lumina pieptanata,
dimineata mi-a intrat in casa.

Fumegam de somn, cand am simtit
pasii cuiva langa perete -
ea dansa cu trupul arcuit
sub priviri mirate de portrete.

Cu picioare goale ea pasea,
in oglinda rasuna cristalul,
dimineata stramutase balul
fetelor-lumini in casa mea.

Si, privind, eu ma gandeam: e bine
sa fii tanar, cand afara-i soare.
Zi frumoasa, iti voi pune legatoare
dupa gat si-o sa te iau cu mine.

luni, 6 iunie 2011

o poveste de viata, un film

Tot mai rar gasim azi filme care te vrajesc la propriu; care te tintuiesc in fata ecranului pana la sfarsit. Filmele curg pe banda rulanta la Hollywood, dar tot mai putine par sa aiba un mesaj adevarat sau de impact. Acolo filmul e industrie si succesul unei povesti se masoara dupa profitul incasarilor.

De curand am avut parte de un festin cinematografic din partea unui film independent pe care l-am ignorat in trecut pentru o recenzie aroganta si nemiloasa. Am dat peste el pe un canal de filme si trebuie sa recunosc ca l-am savurat. Regizorul Jordan Roberts a reusit sa stranga pentru povestea scrisa de el o mana de actori de... prima mana - Michael Caine, Christopher Walken si Josh Lucas. O drama destrama o familie, indeparteaza pe tata de fiu, pe nepot de bunic, dar in cele din urma destinul ii provoaca, ii reuneste, ii invata sa ierte si sa se ajute in momentele cele mai grele, asa cum trebuie sa se intample in orice familie. Nu voi spune mai multe, ca sa va las sa descoperiti singuri farmecul acestui film "Around the Bend". O sa radeti, o sa plangeti si o sa sperati alaturi de cei patru barbati Lair.



Numele regizorului poate sa vi se para necunoscut, dar de un alt film pentru care a semnat scenariul cu siguranta ati auzit "Marsul imparatului".

duminică, 5 iunie 2011

cum arata?

Poate ca macar in gluma v-ati intrebat cum arata "cutiuta mea cu amintiri"? Am primit-o in copilarie si mi se parea cea mai frumoasa cutiuta din lume. O am de la bunica si a ramas goala dupa ce am consumat ciocolata din interior. Pe vremea aceea nu era prea usor sa gasesti ciocolata, asa ca era sarbatoare cand primeam asa ceva :) De cutiuta nu m-am putut desparti, iar bunica m-a sfatuit sa pastrez in ea lucrurile care-mi plac, ca amintiri.



In seara asta voi scoate din cutiuta cu amintiri o melodie de care m-am indragostit in copilarie. De filmul in care a fost cantata nu-mi amintesc prea multe, dar imi amintesc ca am fredonat zile intregi refrenul, ca sa nu cumva sa-l uit, ca si numele cantaretei :)

vedeta din gradina
























Sa aveti o saptamana frumoasa!

vineri, 3 iunie 2011

suflet rebel - 14

I Love Rock and Roll!

Un episod in care vedeta e o piesa celebra.



Iata o melodie a carei notorietate a depasit-o cu mult pe cea a formatiei care a compus-o. Toata lumea atribuie melodia lui "Joan Jett and The Blackhearts" si mi se pare intr-adevar cea mai reusita interpretare, care de altfel a si contribuit la succesul grupului la inceputul anilor '80, insa... piesa apartine de fapt britanicilor de la "Alan Merril and The Arrows" si a fost lansata in 1975:



Ce s-a intamplat cu "Arrows"? Dupa primul lor succes din 1974 "Touch Too Much":



a urmat faimosul "I Love Rock and Roll" in 1975 si apoi in 1976 dupa lansarea ultimului single, "Once Upon A Time" formatia se destrama. Ceea ce putea fi o poveste frumoasa s-a terminat mult prea repede. Ne-au lasat insa piesa de care multi artisti cunoscuti rock si pop din zilele noastre s-au "agata" pentru a-si relansa carierele. Cu mai mult sau mai putin succes, pentru ca piesa pare a fi destinata celor care simt cu adevarat "rock and roll":



joi, 2 iunie 2011

intoarcere in timp

Voi scrie azi in acordurile superbei Lisa Gerrard, o voce pe care am descoperit-o in filmul meu-obsesie "Henry Poole is Here".



On an ocean white
Of roaring waves
I see your light
And golden face
A precious gift
Of your longing arms
Hurt me not
Just sing to me, my love
Oooo, Oooo
How come so
Soooo…
Sweetly child you sing
And all the joy you bring me
Gooooes…
Goes our loved ones home
And know I will, I will be waiting
On an ocean
Sweetly child you sing
On an ocean
On an ocean
Soooo come…
Soooo…


Si nu degeaba amintesc despre acest film; a fost alegerea mea pentru debutul acestui blog, care ieri a implinit 2 ani. Nu ma pot mandri cu prea multe cifre, de fapt nu pentru asta ma aflu aici. Ma mandresc insa cu prietenii castigati, cu bucuria de a impartasi ceea ce ne place. Fara cititorii si prietenii mei, as fi pierdut o multime de clipe placute, fara incurajarile voastre micile mele tentative literare ar fi ramas ganduri pierdute. Fara voi poate-as fi cedat momentelor in care m-am simtit gata sa renunt.

Asa ca astazi va multumesc: Carmen, Irina (Frunze de artar), Ninu, Lumi, E.T. girl, se-cret, SoriN, Minoki, Nico, Pinka, Alina (Puzzled), Irina (Despre imagini si cuvinte), Costin, Alin, Ina, Pin Travel. Multumesc tuturor celor care imi urmariti blogul, dar si celor nestiuti care mi-au acceptat invitatia la o pauza de ceai, chiar si anonim.



O alta melodie binecunoscuta a Lisei Gerrard "Now we are free" a fost compusa impreuna cu Hans Zimmer pentru coloana sonora a filmului "Gladiatorul":

miercuri, 1 iunie 2011

castelul magic

De fapt, n-am parasit vreodata, cu adevarat, castelul magic al copilariei.
Catelul de plus, cu urechile pleostite, ma asteapta inca la poarta. Pe terasa umbrita de vie, o canapea cu baldachin cheama la odihna o printesa obosita de aventura din cele mai intunecate si infricosatoare colturi ale imparatiei. Nu e usor sa fii rapita, sa fii tinuta prizoniera in magazia cu carbuni sau sa infrunti indienii ce si-au facut coliba sub nucul stufos. De pe aleile parfumate ale curtii, din gradina, de sub ferestre se vor auzi mereu rasetele si tropaitul cavalerilor devotati. Ei ii vor indeplini printesei cele mai nastrusnice dorinte si o vor feri de dusmanii care vor sa-i rapeasca visele. Va fi mereu cea mai frumoasa la balul din castel, caci in pod se afla multe comori; pantofii fermecati ai bunicii, oglinzi stravechi care vor reflecta mereu chipuri fericite de copii, toate o asteapta rabdatoare, sa le descopere iar si iar...
Poate-am lipsit de-acolo o vreme, ratacind prin lumea celor mari, purtand cele mai grele batalii, cucerind cele mai frumoase trofee, dar ma voi intoarce mereu la castelul copilariei, sa-mi umplu tolba de vise cu povesti. Iar azi cu-atat mai mult ma voi intoarce acolo, sa petrec 1 Iunie alaturi de printesa mea.

La multi ani tuturor copiilor, mai mici sau mai mari!

Wordless Wednesday - un mic secret

uite-asa au crescut mari / that's how they grew up