luni, 10 ianuarie 2011

o poeta uitata

Stearsa din memoria curenta, probabil pentru ca a semnat note informative pentru Securitate (pseudonim "Donna Alba"), talentul Marei Nicoara nu poate fi negat. Eu am citit-o inca de pe vremea cand era greu sa creezi si mai ales sa publici ceva original in literatura romana, prin anii '80. Si poate cu atat mai mult am fost uimita si vrajita de un ton liric aparte, care mi se potrivea mai mult ca orice citisem pana atunci. Greseala din tinerete o costa acum destul de scump - uitarea. Din tot ce a publicat am ramas cu cartea care m-a vrajit in tinerete "Obiectele verii"; nu am reusit sa gasesc alt volum al ei si de reeditat nu prea cred ca va fi reeditata; inca mai spalam rufele politice in public si ne credem curajosi.

Pana maine

Depinde cu ce ramai
Din ciocnirea cu realitatea,
Acest rechin care in fiecare zi te pandeste
Din valurile verzi ale aerului.
Casele albe ale orasului zburand
Autobuzul, inghesuiala si cuvintele
Asemeni boabelor de piper negru.
Masinile puterii trec pe soselele goale ale lumii
Taine cumplite, care mai tarziu ne ating si pe noi.
Depinde cu ce ramai
Dupa ce iti smulgi hainele din autobuz,
Dupa ce ajungi acasa trecand prin piete.
Cate pene ai pierdut azi, frumoasa pasare?
Cati falsi prieteni ai ars la gunoi?
Cu munti de gheata mi-am inconjurat sufletul
ca sa pot rezista,
Pana maine, mereu pana maine.


Galbena floare

As vrea printr-o minune sa vii,
Sa rad cu tine de aceasta frica ingrozitoare
Care ma coboara in marile singuratatii
Alaturi de pasari, de pesti, de ninsoare,
E o umilinta sa-mi fie astfel teama,
De parca n-as fi o fiinta ganditoare
Printr-un aer mai pur ca respiratia graului
Trec pe dealuri turme migratoare.
Eu raman in aceasta camera
Avand destinul lucrurilor trecatoare
Am crezut ca va lumina in besna secundelor
Dragostea mea, ca o galbena floare.


Camasile de zapada

Fie ca vreti, fie ca nu vreti, eu exist.
Eu ma imbrac in zapada curata a poeziei.
Eu traiesc ceea ce voi cititi in carti.
Ma intreb: de ce mor albinele?
Ce stomac infometat este marea, incat
devora totul?
De ce imbatraneste vocea omului?
Pamantul acesta este o femeie? Naste:
flori galbene, miei, plante, oameni, orase.
Ce e dincolo de noapte?
Incerc sa cuprind cu mintea mea lumea
Dar peste tot sunt ziduri, capcane
Sunt condamnata la teama si neputinta,
Incerc sa privesc dincolo de zidul unei stele
Ma imbrac in camasile de zapada ale poeziei
Chiar daca noaptea in pat
Eu si barbatul meu ne soptim
Istoria ultimei sute de lei.

2 comentarii:

  1. E incredibil cita profunzime are.
    Pacat ca e judecata asa de crud de unii ... Doar cei fara pacat ar trebui sa dea cu piatra, dar la noi..e pe dos :(

    RăspundețiȘtergere
  2. Si chiar daca judeci omul, talentul nu ar trebui marginalizat :(

    RăspundețiȘtergere