duminică, 30 ianuarie 2011

aromele copilariei

Raspund aici provocarii lansate de Carmen ieri si voi scrie azi despre amintirile culinare ale copilariei mele.

Ma pot mandri cu o singura pereche de bunici, cei din partea mamei; la ei mi-am petrecut toate vacantele copilariei, pe strada Oituz in cartierul Parneava din Arad. Casa a fost vanduta si locul a devenit de nerecunoscut pentru mine. Ea continua sa existe insa in memoria si in sufletele noastre, caci bunicii au stiut sa ne faca vacantele memorabile.

Si nu e usor sa hranesti patru guri flamande de nepoti. Nicaieri n-am mai mancat ca acolo atatea feluri de supe; aroma cea mai indragita fiind a supei de chimen cu crutoane. Mmmm! Cea mai rapida masa era cea la care avem gomboti cu prune. Doamne ce ne mai placeau! Ca sa nu ne certam pe ei, bunica ne spunea de la inceputul mesei: "Aveti 4 gomboti fiecare!" Asa ca mancam si numaram :)) Un fel de mancare rapid si savurat cu mare satisfactie erau si macaroanele cu nuca si gris; n-am mai mancat de atunci... Cat despre desert, primeam de toate, de la inghetata la cremsnit si placintele "bufte" coapte intr-un cuptor cilindric din metal care se punea pe flacara de la aragaz. Singurul regret al bunicii era ca nu putea intoarce clatitele ca mama, aruncandu-le in sus din tigaie, dar umplutura clatitelor facute de ea era din cele mai aromate. Imi amintesc iernile in care pandeam din pat seara cand bunica aducea pe o tava acoperita cu stergar faimoasele placinte din untura "pogacele". Nu ma culcam pana nu luam pe furis macar una, cat sa nu se observe ca a intrat "soricelul" in ele :) Dupa-amiezele "ujinam", adica noi copiii ne taiam din painea rotunda cu coaja aurie de la brutar si o ungeam cu untura, o saram si o pudram cu praf stacojiu de boia dulce. Cu felia de paine in mana ne incepeam fiecare dupa-amiaza. Si totusi, cea mai buna mancare gatita de copii erau frigaruile cu slana si pita pe care le faceam in curte sub nuc, cand ne jucam "de-a indienii". Pentru amintirea acestei arome trebuie sa-i multumesc celui mai nazdravan dintre nepoti, Mircea :)

Ah, si nu v-am spus ca bunica a inceput sa gateasca destul de tarziu, cand vremurile s-au schimbat si nu au mai avut femeie in casa. S-a trezit deodata dupa Razboi cu un sot bolnav, doi copii adolescenti si o pereche de socri destul de pretentiosi pentru care trebuia sa gateasca. Asa se face ca m-a incurajat tot timpul sa invat sa gatesc, ca sa nu ajung ca ea care a trebuit sa lege cu ata primele ei sarmale, ca nu stia sa le "impacheteze".

Un singur lucru voi mai spune; simt si acum aromele mancarurilor gatite de bunica si abia cand n-am mai fost copil mi-am dat seama de ce: ingredientul ei secret era "se adauga multa dragoste".

vineri, 28 ianuarie 2011

suflet rebel

Poate pentru ca e vineri si urmeaza weekendul, m-am gandit ca e o zi buna sa incep o rubrica saptamanala la care ma gandesc de ceva vreme.

Exista o stare pentru fiecare muzica. Viata mea fara muzica nu ar avea sens. Daca acordurile clasice ma cultiva, cele country imi mangaie nelinistile iubirii, iar cele dance ma ajuta sa ma bucur de clipele frumoase, exista o muzica pentru momentele in care vreau sa sparg sabloanele, sa daram bariele si sa ma simt cu adevarat libera. In copilaria petrecuta in cele mai aspre rigori comuniste, in care uniformizarea era la rang de virtute, iar supunerea era singura atitudine corecta, sufletul isi dorea sa se exprime liber, sa arate ca e bine sa fie diferit.

Norocul meu a fost un frate mai mare, la fel de rebel si de iubitor de muzica buna. Asa am fredonat inca de pe la 6-7 ani (adica prin anii '70) melodiile lui Elvis, in special "I'm All Shook Up" si "Hotel California" al lui Eagles. Asa am descoperit si ritmurile care m-au ajutat sa trec prin momentele in care sufletul meu de copil-adolescent isi dorea un singur lucru - sa fie liber, sa fie rebel. Vorbesc desigur despre muzica rock si daca e sa-mi amintesc primul cantec rock ce si-a pus amprenta asupra mea pe la inceputul anilor '80, acesta e "Another One Bites the Dust" al lui Queen:



Inchideam ochii si ma lasam patrunsa de ritmul care ma rascolea:
"Are you ready, Are you ready for this
Are you hanging on the edge of your seat"

Am ascultat si The Wall al lui Pink Floyd (singurul lor album pe care fratele meu a reusit sa-l pirateze la inceputul anilor '80) mai mult decat ar fi trebuit poate sa o faca un copil de 12-13 ani care-si petrecea destul de mult timp singur acasa. Asa ca desenam ziduri pe caietele de matematica :) si mai fredonez si acum "Hey, teachers, leave those kids alone!" de cate ori Maria vine suparata de la scoala.

Va urma...

joi, 27 ianuarie 2011

ganduri despre natura si... civilizatie

Sunt ganduri care-mi impovareaza mintea de multa vreme si pe care cred ca a venit momentul sa le scot la lumina.

Am auzit cu mult tristete in ultimii ani o zicala intrata deja in folclor: "Avem o tara frumoasa, pacat ca e locuita". Trist, pentru ca nu cred ca e pe de-a-ntregul adevarata, dar mai ales pentru ca sunt atat de multe fapte care totusi o adeveresc. Totul porneste de la gesturi si atitudini simple. Cum ar fi de exemplu sa arunci resturile la gunoi si nu pe strada sau - cum fac vecinii mei - sa le dai drumul direct pe fereastra de la etaj. Sa iubesti cu adevarat natura inseamna sa strangi gunoiul in urma ta cand iesi la gratar, dar si sa incepi sa reciclezi ceea ce arunci, pentru ca natura nu poate "inghiti" orice aruncam noi fara sa se "imbolnaveasca".

Ca orice roman, recunosc ca am asteptat mai intai ca autoritatile sa se preocupe de aceste probleme, in special in ceea ce priveste partea corectiva - curatenia si sanctionarea celor nedisciplinati. Poate ca perspectiva mea s-a maturizat intre timp, caci de ceva vreme mi-am dat seama ca schimbarea trebuie sa se intample mai intai in fiecare dintre noi pentru ca lucrurile sa se miste. Dar noi romanii am luat o pauza serioasa la capitolul asta dupa schimbarea pe care am faptuit-o in 1989. Ne aflam intr-o inertie sora cu nepasarea.

Ca sa intelegeti preocuparea mea, iata ce-am gasit diminetile trecute pe pervazul ferestrei mele de la bucatarie:



De anul trecut, o cutie incepe sa se descompuna "natural" intre crengile copacului din curtea interioara a blocului meu:



Cand credeam ca mai rau nu se poate, intre crengile copacului atarna de vreo doua luni o fasie de plastic ca un steag al victoriei nesimtirii vecinilor mei de la etajele superioare (eu locuiesc la etajul intai):



Deci... sticla, carton, plastic. Toate sunt reciclabile! Dar nu intre crengile copacilor din spatele blocului :(

Ce mai arunca vecinii mei de la etajele superioare? Pungi cu resturi de mancare, care atunci cand nu aterizeaza pe ramurile copacilor, se agata cu disperare de grilajul de la fereastra mea:



Si va spun eu ca grilajul acesta a facut fata la multe, de la slanina (!?) la oase de peste cu tot cu coada :(( Totusi, vecinii mei sunt oameni "milosi";arunca pe fereastra coji de paine, ba chiar paini intregi uscate, resturi de mamaliga, ba chiar castroane intregi de mamaliga. Ele aterizeaza pe terasa din spatele blocului si probabil sunt destinate vrabiutelor, dar ajung sa hraneasca numeroasele familii de sobolani care vietuiesc in subsolul blocului. Am incercat sa filmez sobolanii care-si cara mancarea de pe terasa in galeriile din subsolul blocului, dar simtul lor de protectie este atat de dezvoltat, ca foarte greu am reusit sa-i surprind in actiune. Ce nu stiu ei este ca eu nu renunt prea usor!



Intr-unul din drumurile mele prin Bucuresti, acum doua saptamani, am avut parte de o trista consolare:



Copacul din imagine se afla in curtea interioara a unui bloc de pe bulevardul Titulescu. Poate ca e cea mai simpla maniera de a face curatenie in sifonier inainte de a trece la noua colectie primavara-vara!?

Nu-i asa ca e trist? Dar asta nu inseamna ca nu putem face nimic. Sta in puterea noastra! Eu m-am hotarat; voi tipari niste afise cu aceste imagini si un mesaj care sa-i sensibilizeze pe vecinii mei. In rest, reciclez cat pot, chiar daca primarul "care este" din sectorul meu numarul 5 nu a populat cartierele cu containere de reciclare. Incarc in fiecare saptamana portbagajul cu deseurile de plastic, hartie si sticla si vizitez unul din sectoarele vecine pentru a le depune in containerele de acolo. Sunt gesturi simple, pe care le poate face fiecare... daca vrea, dar mai ales daca respecta natura si locul in care traieste. In felul acesta "...pacat ca e locuita" are sanse sa-si pierda sensul.

luni, 24 ianuarie 2011

hai sa dam mana cu mana

Pusa pe note de Alexandru Flechtenmacher, poezia lui Vasile Alecsandri s-a cantat atat de mult in perioada unirii Moldovei cu Tara Romaneasca, consfintita la 24 ianuarie 1859, incat a intrat in constiinta colectiva a romanilor de pretutindeni.



Televiziunea Romana a folosit ani de zile aceasta melodie in perioada comunista pentru genericul sau de final al programului. Imi amintesc cu zambetul pe buze cum, copil fiind, ma rugam de ai mei sa ma lase sa mai stau treaza pana se canta Hora :)

sâmbătă, 22 ianuarie 2011

in cercul poetilor uitati

Il voi include in cercul poetilor uitati si pe Virgil Carianopol (1908-1984). A publicat cu succes inainte de razboi; a publicat si dupa. Ma simt atasata de acest poet caracalean poate si pentru ca viata m-a purtat in perioada adolescentei pe meleagurile Olteniei, intr-o pribegie la care e supusa orice familie de militar. Caracalenii erau (si sper ca inca mai sunt) mandri de poetul lor, descendent al lui Iancu Jianu, alt erou iubit pe acele meleaguri. Versurile lui penduleaza intre avangardism, traditionalism si spirit patriotic. Un alt oltean, Tudor Gheorghe, le-a cantat cu mult talent si patima. Chiar si Margareta Pislaru i-a cantat versurile.

cine m-a strigat
cand imi curatam flautul de cantece?

cine m-a cunoscut
cand in suflet imi putrezeau femeile de iubire?

cine mi-a intins braţele
cand diminetile se tarau prin casa ca presurile?

cine m-a intrebat de mine
cand imi intoarceam drumurile ca vitele de la pasune?

cine m-a mangaiat
cand linistea imi crescuse pe frunte ca un muschi?

oh marile atarnate de prora
deserturile adormite cu oazele de gat.

prietene tu ai suflet?
pe tine te-a intrebat cineva de suflet?

cine-ti va peria hainele de insomnii
cand mainile nu se vor mai intinde dupa vis?

Primavara

Din somnul orb de noapte-ntunecoasa
De unde-au stat departe de frumos
Se reintorc livezile acasa
In rochii inflorite pana jos

E primavara, iarasi primavara!
Pe fiecare margini de fagas
Isi scot stramosii degetele-afara,
De ghiocei, de crini, de toporasi

Se simte iarasi mirosul campiei
Din nou arunca soarele pojar
La cantecul înalt al ciocarliei
Ies roadele cu capetele-afar'

Arunca ziua peste tot cu vrabii
In codri cucii iara-au navalit
Se bat cu gatul pasarile-n sabii
Si glasurile-si dau la ascutit.





Flacari

Sunt flacara, sunt jar, sunt para,
Merg printre oameni luminand.
Sunt ca o stea ce straluceste,
Dar nimeni nu ma vede-arzand.

Ard ca un codru ce nu piere
Sub flacarile ce-l incing,
Un codru care arde-ntr-una
Dar flacarile nu-l ating

Si ard, si ard, asa de-a randul,
Ca mii si mii de stele.
Ii luminez pe cei din preajma
Arzandu-mi visurile mele.

Stiu, se va stinge crud odata
Aceasta flacara, stindard
Da-mi pare rau ca se va stinge
Fiindca traiesc numai cat ard...




Cand

Cand vrei sa vezi prin timpul ce desparte
Si nu mai poti strabate de desis,
Inchide ochii si-ai sa vezi departe
Ce nu mai poti vedea cu ei deschisi.

Cand vrei sa fii de departari aproape
Si nu mai poti, oricat ti-ar fi de greu,
Te departeaza si mai mult de toate,
Ca departarea-apropie mereu.



Aripile

Nu-mi pune aripi! – am strigat
spre ingerul ce ma tinea
cand imi vara aripi cu sila
si-n umeri mi le indesa.

Nu vreau!
Dar el, cu o rabdare
pe care numai ingerii o au
Nu ma lasa, desi din ele,
Spuneam ca nu stiu cum sa dau…

N-auzi?? – strigam.
Tocmai cu mine?
Nu fi asa ne-ndurator!
Nu le strica, le pui zadarnic.
Eu niciodata n-am sa zbor!

Esti surd?? l-am zguduit lovindu-l.
Dar el tot mai aprins lucra.
Stia că voi avea nevoie
Stia c-odata voi zbura! …..

vineri, 21 ianuarie 2011

o stea vesnic stralucitoare

In ultima vreme am tot fredonat "Crazy", o melodie care refuza sa ramana in epoca ei, tocmai pentru ca succesul de care s-a bucurat a facut-o nemuritoare.

Compusa de Willie Nelson, melodia i-a fost incredintata pe la inceputul anilor '60 lui Patsy Cline, o foarte talentata cantareata country care nu se ferea sa abordeze si alte genuri. Lui Patsy nu i-a placut melodia, mai ales dupa ce a ascultat prima inregistrare; a fost atat de suparata, incat a vrut sa renunte. A fost convinsa de managerul ei sa incerce o noua abordare, un nou aranjament muzical, care se potrivea mai bine cu vocea ei si asa a fost lansat cantecul care a cucerit intreaga lume si a ramas in topul celor mai frumoase melodii din toate timpurile.



Timbrul vocal aparte a lui Patsy se datoreaza unei boli din copilarie, care i-a afectat iremediabil corzile vocale. Supravietuitoare a doua accidente grave, Patsy era sigura ca un al treilea ii va fi fatal. Asa s-a stins din viata brusc, la numai 30 de ani, in urma unui accident de avion, in drum spre casa. O voce unica, Patsy era o mama care tocmai se hotarase sa lase la o parte cariera pentru a se dedica celor doi copii ai sai.

joi, 20 ianuarie 2011

visul

M-am imbracat in briza parfumata a primaverii
si am plecat sa-mi implinesc visele.

Fetita cu par involburat
ma astepta zambind in parc.
I-am facut cu mana si am zambit
si am plecat sa-mi implinesc visele.

A doua zi m-a asteptat din nou in parc
si m-a rugat s-o iau cu mine.
I-am promis vesela: "Curand!
Acum ma grabesc sa-mi implinesc visele."

Cand i-am vazut ochii cufundati
in oceanele tristetii,
am lacrimat si am trecut grabita,
caci trebuia sa-mi implinesc visele.

A venit si ziua cand fetita cu par involburat
mi-a zambit trist, si-a luat visele sub brat si a plecat.

M-am trezit plangand si m-am rugat
Ca visul meu sa nu fi fost adevarat.

duminică, 16 ianuarie 2011

sa citim in Glob

Nu am talent de vrajitoare, dar mi-ar placea sa ma joc putin cu prezicerea castigatorilor Globului de Aur (Golden Globe) care va fi decernat in aceasta noapte.

Lupta pentru cel mai bun film - drama se da intre titluri puternice: "Black Swan", "The Fighter", "Inception", "The King's Speech", "The Social Network". Cred ca "The Social Network" are sanse multe sa castige trofeul si anunta castigatori si pentru cel mai bun scenariu original si pentru cea mai buna regie.

Pentru cel mai bun actor in rol principal intr-o drama avem o lista la fel de puternica de actori: Colin Firth (The King's Speech), James Franco (127 hours), Mark Whalberg (The Fighter), Jesse Eisenberg (The Social Network) si Ryan Gosling (Blue Valentine). Preferatul meu este Colin Firth, care tocmai ce a primit o stea pe faimoasa alee din Hollywood. Mi-ar placea sa castige trofeul!

Pentru cea mai buna actrita intr-un rol principal as miza pe Natalie Portman (Black Swan). Nu ca celelalte ar fi departe, insa rolul din acest film este o adevarata provocare. Dar asta nu exclude ca Halle Berry (Frankie and Alice), Nicole Kidman (Rabbit Hole) care sper ca si-a revenit dupa "Australia", Michelle Williams (Blue Valentine) sau Jennifer Lawrence sa i-l sufle de sub nas.

La capitolul comedie se pare ca "The Kids are All Right" are sanse mari la trofeu, mai ales ca doua dintre actritele din distributie sunt pe lista de nominalizari pentru cea mai buna actrita in rol principal intr-o comedie: Annette Benning si Julianne Moore. O sa remarc doar ca "The Tourist" a reusit sa trimita pe lista de nominalizari si pe Angelina Jolie (pana si ea s-a amuzat pe seama acestei nominalizari) si pe Johnny Depp. Johnny Depp ocupa doua locuri pe lista de nominalizari pentru cel mai bun actor intr-o comedie (The Tourist si Alice in Wonderland). Oare asta inseamna sanse mai mari de a castiga trofeul? Pentru rolul Palarierului eu zic ca merita, chiar daca il regasesc pe lista de nominalizari alaturi de Kevin Spacey (Casino Jack), Jake Gyllenhaal (Love and Other Drugs) si Paul Giamatti (Barney's Version).

Am urmarit si categoria care premiaza cea mai buna muzica si am descoperit acolo melodia "Coming Home" din filmul "Country Strong", dar la aceeasi categorie filmul "Burlesque" (cu Cher si Christina Aguilera!!) are doua nominalizari, deci speranta pentru Country Strong s-ar putea sa ramana doar o speranta.

Nu-mi mai ramane decat sa astept pana maine dimineata pentru a descoperi castigatorii Globurilor de aur, editia cu numarul 68.

sâmbătă, 15 ianuarie 2011

poetul cel mai iubit al romanilor

Mi-a rasunat azi toata ziua in gand aceasta minunata melodie care da viata versurilor celui mai iubit poet roman, Mihai Eminescu, pe care il aniversam astazi. Interpretata de cel mai iubit ansamblu coral, Madrigal, melodia ne aminteste si de dirijorul si fondatorul sau, Marin Constantin, care s-a stins din viata in prima zi a acestui an.

joi, 13 ianuarie 2011

cercul poetilor uitati

E randul sa o aduc in atentie pe Magda Isanos. Poeta, prozatoare, publicista, s-a stins din viata prea devreme, la numai 28 de ani, rapusa de o boala de inima. A fost sotia lui Eusebiu Camilar.

Pasiunea tatalui meu pentru carti ne-a adus in biblioteca volumul ei postum "Cantarea muntilor", pe care l-am savurat cu incantare in timpul adolescentei si din care am ales cu greu cateva poezii.

Aceste mani

Aceste mani prea mult intarzie,
sus, printre ramuri
si printre flamuri,
prea mult intarzie...

Ce fac, oare?
Poate-au sa coboare
cu-o cununa de raze
stralucitoare...

Cununa?
Pentru fruntea cui?
Suntem satui!
N-avem lauri destui?

Printre ramuri
si printre flamuri,
manile acestea pipaie alte geamuri,
mult mai sus asezate,
manile mele intarziate.

Coborandu-le, oamenii-au spus:
"A... Voi ati fost sus..."
Si-au ridicat spre-aceste mani
priviri de vulpi, boturi de cani.


Murim... ca maine

E-asa de trist sa cugeti ca-ntr-o zi,
poate chiar maine, pomii de pe-alee
acolo unde-i vezi or sa mai stee
voiosi, in vreme ce vom putrezi.

Atata soare, Doamne, - atata soare
o sa mai fie-n lume dupa noi;
cortegii de-anotimpuri si de ploi,
cu par din care siruie racoare...

Si iarba asta o sa mai rasara,
iar luna tot asa o sa se plece,
mirata, peste apa care trece -
noi singuri n-o sa fim a doua oara.

Si-mi pare-asa ciudat ca se mai poate
gasi atata vreme pentru ura,
cand viata e de-abia o picatura
intre minutu-acesta care bate

si celalalt - si-mi pare nenteles
si trist ca nu privim la cer mai des,
ca nu culegem flori si nu zambim,
noi, care-asa de repede murim.


Saruta-ma...

Saruta-mi ochii grei de-atata plans,
Doar sarutarea ta ar fi in stare
Sa stinga focul rau ce i-a cuprins,
Sa-i umple de iubire si de soare.

Saruta-mi gura, buzele-nclestate
Ce vorba si surasul si-au pierdut.
Iti vor zambi din nou inseninate
Si-ndragostite ca la inceput.

Saruta-mi fruntea, gandurile rele
Si toate indoielile-or sa moara,
In loc vor naste visurile mele
De viata noua si de primavara.

luni, 10 ianuarie 2011

despre carti

Am primit provocarea pentru o noua leapsa, de la Carmen:

1. Dacă vi s-ar propune să vă scrieţi biografia, cărui scriitor i-aţi încredinţa sarcina aceasta?
- prin reducere la absurd, sa zicem ca as avea o viata care merita povestita si suficienti bani sa aleg pe cine vreau eu, m-as da pe mana lui Craig Ferguson

2. Care sunt motivele pentru care i-aţi încredinţa lui sarcina aceasta?
- ca sa iasa ceva de calitate si condimentat cu mult umor :)

3. Este sfârşitul lumii. Ce carte aţi pune în capsula cosmică pentru a păstra o « urmă» a umanităţii?
- "Micul Print" (Antoine de Saint-Exupéry)

4. Cum arată pentru dvs. pauza ideală pentru a citi o carte?
- mici clipe furate zilei, intr-un colt de canapea, cu o ceasca de ceai alaturi...

5. Dacă aţi avea puterea de a « şterge » un personaj de roman care ar fi acesta?
- fiecare personaj ajuta la construirea povestii, asa ca trebuie pastrat

6. Care sunt motivele pentru care aţi scoate acest personaj?
- daca n-ar fi trebuit sa existe, n-ar fi existat

7. Câţi kilometri aţi merge pentru a găsi o carte ?
- mi s-a intamplat sa rog pe cineva sa aduca o carte de la mare departare; acum putem sa comandam pe internet, asa ca distanta nu mai conteaza :)

8. Dacă ar fi posibil să vă întoarceţi în trecut ce scriitor aţi vrea să întâlniţi?
Jane Austen

9. Care ar fi primele cuvinte care i le-aţi adresa (în afara de « Bună ziua »)?
- cred ca n-as fi in stare sa scot niciun cuvant, dar as vrea sa-i pot multumi pentru cartile care mi-au daruit atatea clipe frumoase

10. Descrieţi biblioteca visurilor voastre.
- o camera cu multe ferestre, plante la ferestre, un balansoar si pereti cu rafturi in care voi gasi toate cartile pe care mi le-am dorit de cand eram copil :)

Nico, ai vrea sa intri in leapsa?

o poeta uitata

Stearsa din memoria curenta, probabil pentru ca a semnat note informative pentru Securitate (pseudonim "Donna Alba"), talentul Marei Nicoara nu poate fi negat. Eu am citit-o inca de pe vremea cand era greu sa creezi si mai ales sa publici ceva original in literatura romana, prin anii '80. Si poate cu atat mai mult am fost uimita si vrajita de un ton liric aparte, care mi se potrivea mai mult ca orice citisem pana atunci. Greseala din tinerete o costa acum destul de scump - uitarea. Din tot ce a publicat am ramas cu cartea care m-a vrajit in tinerete "Obiectele verii"; nu am reusit sa gasesc alt volum al ei si de reeditat nu prea cred ca va fi reeditata; inca mai spalam rufele politice in public si ne credem curajosi.

Pana maine

Depinde cu ce ramai
Din ciocnirea cu realitatea,
Acest rechin care in fiecare zi te pandeste
Din valurile verzi ale aerului.
Casele albe ale orasului zburand
Autobuzul, inghesuiala si cuvintele
Asemeni boabelor de piper negru.
Masinile puterii trec pe soselele goale ale lumii
Taine cumplite, care mai tarziu ne ating si pe noi.
Depinde cu ce ramai
Dupa ce iti smulgi hainele din autobuz,
Dupa ce ajungi acasa trecand prin piete.
Cate pene ai pierdut azi, frumoasa pasare?
Cati falsi prieteni ai ars la gunoi?
Cu munti de gheata mi-am inconjurat sufletul
ca sa pot rezista,
Pana maine, mereu pana maine.


Galbena floare

As vrea printr-o minune sa vii,
Sa rad cu tine de aceasta frica ingrozitoare
Care ma coboara in marile singuratatii
Alaturi de pasari, de pesti, de ninsoare,
E o umilinta sa-mi fie astfel teama,
De parca n-as fi o fiinta ganditoare
Printr-un aer mai pur ca respiratia graului
Trec pe dealuri turme migratoare.
Eu raman in aceasta camera
Avand destinul lucrurilor trecatoare
Am crezut ca va lumina in besna secundelor
Dragostea mea, ca o galbena floare.


Camasile de zapada

Fie ca vreti, fie ca nu vreti, eu exist.
Eu ma imbrac in zapada curata a poeziei.
Eu traiesc ceea ce voi cititi in carti.
Ma intreb: de ce mor albinele?
Ce stomac infometat este marea, incat
devora totul?
De ce imbatraneste vocea omului?
Pamantul acesta este o femeie? Naste:
flori galbene, miei, plante, oameni, orase.
Ce e dincolo de noapte?
Incerc sa cuprind cu mintea mea lumea
Dar peste tot sunt ziduri, capcane
Sunt condamnata la teama si neputinta,
Incerc sa privesc dincolo de zidul unei stele
Ma imbrac in camasile de zapada ale poeziei
Chiar daca noaptea in pat
Eu si barbatul meu ne soptim
Istoria ultimei sute de lei.

vineri, 7 ianuarie 2011

zambiti, e Sf. Ion!

Astazi, crestinii ortodocsi il sarbatoresc pe Sf. Ion. In traditia populara romaneasca se spune cine nu zambeste de Sf. Ion, nu va rade tot anul. Cum nu-mi doresc sa vi se intample asa ceva, sper ca videoclipurile de mai jos sa va smulga un zambet:





"La multi ani!" fetei mele, nasului nostru, cumnatului meu si tuturor prietenilor si prietenelor care poarta numele de Ion, Ionel, Ioana, Ionela, Oana...

miercuri, 5 ianuarie 2011

Country Strong

M-am lasat din nou sedusa de ritmurile country, mai ales cand sunt puse in valoare de talente care o fac pentru prima oara. Cum ar fi... Gwyneth Paltrow!? De la iubita lui Shakespeare la muzica country (sa speram ca e o cacofonie permisa:)) e ceva cale de strabatut. Ei, totusi, cu un sot ca Chris Martin, celebrul solist al trupei Coldplay (de parca mai are nevoie de prezentare!), lucrurile se invata mai usor. Ca de exemplu cantatul la chitara, vocalizele. Unde exista si vointa si talent, iata ce iese:



Well done, Gwyneth! That's how it's done, sweetheart!

De unde si pana country, totusi? Cel mai nou film cu Gwyneth, Country Strong, se lanseaza in acest weekend in Statele Unite si pare a fi un film bun. Poate ca era vremea sa se faca filme bune si cu cantaretii de muzica country (ati vazut "Crazy Heart" cu Jeff Bridges?). Abia astept sa vad daca filmul se ridica la nivelul asteptarilor.

marți, 4 ianuarie 2011

pe ritmuri country

Prima oara am auzit de Shania Twain prin 1995, pe cand ma aflam intr-o vizita in Huntsville, Alabama. Dar nu despre Shania vroiam sa va povestesc... Unul dintre colegii americani alaturi de care lucram, mi-a facut cadou la despartire o caseta cu muzica country si asa am descoperit-o pe Patty Loveless. Am ascultat "over and over again" caseta cu albumul ei din 1994, "When the Fallen Angels Fly".
Dupa cativa ani, un coleg de serviciu m-a rugat sa-i dau caseta sa-si inregistreze si el muzica. Mi-a returnat-o cu greu, in ultimele zile inainte sa plec spre un alt loc de munca si abia dupa ceva vreme, cand am vrut s-o ascult din nou pe Patty Loveless, am descoperit ca imi pusese o alta caseta in cutie :(( Cum pe vremea aceea la noi nu patrunsese inca internetul, am jelit multa vreme dupa caseta mea cu Patty Loveless :(

Astazi e ziua ei. Happy Birthday, Patty! Si pentru ca acum avem internet pe paine si putem cauta pe You Tube comorile pierdute, va invit sa o descoperiti pe Patty Lovelss in cateva dintre melodiile mele preferate.

Ce ajung sa-si spuna cuplurile care nu se mai inteleg? "You don't even know who I am"



Si melodia care da titlul albumului "When the fallen angels fly"



O melodie compusa de Lyle Lovett, care insa a devenit foarte indragita datorita interpretarii lui Patty - "God will but I won't".



Despre despartirile la care ne supune viata "How can I help you to say Good Bye?"

uite eclipsa, nu mai e eclipsa

Ne-am trezit de dimineata, ne-am pregatit modestul aparat foto si am inceput sa scrutam cerul pe la 9.15. Ne-am intristat repede, caci soarele nu se vedea din stratul gros de nori :( Mi-am facut socoteala ca cel mai bine as putea vedea efectul eclipsei pozand din cand in cand curtea, dar... fiind deja innorat, nici asa nu am vazut mare lucru :(

video

Asa ca am dat drumul la televizor, sa vedem eclipsa de la Galati, Constanta, Iasi, Bucuresti. Cand credeam ca am pierdul primul eveniment important al anului, iata ca norii s-au indurat de noi, suficient cat sa facem cateva fotografii, ca amintire :)

luni, 3 ianuarie 2011

asteptam cu nerabdare eclipsa

Desi nu stiu daca o vom vedea de nori; de azi ninge din nou. Se pare ca si in Romania eclipsa partiala de soare va fi vizibila incepand de dimineata de la 9 si un pic si pana spre pranz. Daca vom avea noroc, o vom putea admira si noi. Specialistii au anuntat ca anul acesta se vor produce patru eclipse partiale de soare si doua eclipse totale de luna, ceea ce se pare ca este o combinatie rarissima.

Motiv suficient sa iesim afara maine dimineata si sa ne lasa privirea sa rataceasca pe cer :)) Va urez si voua noroc, ca s-avem ce povesti!

sâmbătă, 1 ianuarie 2011

Vasileee!

Prima zi a anului in calendarul ortodox incepe cu o sarbatoare - Sf. Vasile. Inca un motiv sa uram "La multi ani!" tuturor celor care poarta numele de Vasile, Vasilica si sa ne... veselim :)