…sa dau uitarii ritmul ametitor al sutelor de mailuri zilnice si al termenelor sufocante,
...sa zambesc amintindu-mi de sedintele in care se discuta “totul” si din care pleci cu “nimic”,
...sa ma eliberez de mediul imbacsit al lumii corporatiste in care am incetat de mult timp sa mai fiu eu insami,
...sa-mi recapat increderea in propria valoare, zdruncinata de manageri perfectionisti si vesnic nemultumiti,
...sa lacrimez nostalgica gandindu-ma la colegii pe care-i las in urma si alaturi de care am petrecut clipe frumoase chiar si atunci cand incercam sa trecem peste necazuri,
...sa redevin cea care am fost inainte de a ma lasa amagita de mirajul succesului corporatist, in numele caruia am sacrificat mai mult decat ar fi fost “fair”,
...sa sper ca-mi vor ramane alaturi prietenii adevarati, ca sa zambim amintindu-ne de trecut si sa ne bucuram cu gandul la ce vom face in viitor.
Pentru mine a sosit momentul sa ma opresc dintr-o cursa nebuna si istovitoare, sa ma regasesc si sa-mi caut un alt drum.
Sper sa folosesc cu intelepciune aceasta libertate nou castigata.
închizi o usa si deschizi o poarta spre viitor! mult succes în tot ce vei întreprinde!sunt sigura ca vei avea doar de câstigat din aceasta experienta trista. te pup
RăspundețiȘtergere