luni, 26 aprilie 2010

cine-si mai aminteste...

S-a intamplat la 26 aprilie 1986, dar noi am aflat multe zile dupa, undeva in preajma lui 1 mai, ca un accident nuclear de proportii avusese loc la Cernobil, pe atunci in URSS. Ceausescu a ordonat masuri de protectie a populatiei abia dupa sarbatoarea de 1 Mai, petrecuta de romani in aer liber (imi amintesc ca am iesit cu colegii la iarba verde - eram prin clasa a X-a). Simt si acum pe limba gustul ciudat al iodurii de potasiu care ne-a fost administrata la liceu.
Mai constienti am fost saptama trecuta de norul de cenusa vulcanica, decat am fost constienti acum 24 de ani de norul radioactiv si de pericolul care ne ameninta .


Tributul platit unui moment de neatentie din partea specialistilor: un oras fantoma, suprafete intinse de pamant contaminate, victimele directe care au pierit rapid, cele care au pierit mai tarziu chinuite de cancere si chiar generatiile urmatoare cu malformatii si boli.
Si lucrurile nu se opresc aici; se stie deja ca sarcofagul de beton in care a fost turnat reactorul, cu pretul vietii multor oameni, are fisuri care se propaga si este nevoie de o noua interventie. Cernobilul face in continuare victime...

duminică, 25 aprilie 2010

un film despre frati

Aliniere în centruNimic nu ma relaxeaza mai mult ca o carte sau un film bun.
Am cautat deci o cale de evadare in lumea imaginatiei si am sperat ca Simbolul pierdut, ultima carte a lui Dan Brown o sa ma relaxeze. Ei bine, mi-as fi dorit ca Dan Brown sa nu se grabeasca sa publice atat de curand dupa Codul lui Da Vinci. Cartea e scrisa ok, ca roman politist, dar nu reuseste sa fie mai mult decat atat - un thriller. Nici macar viziunea cu puterea colectiva nu a avut menirea sa-mi schimbe starea de spirit. Am citit-o pana la sfarsit de curiozitate si din respect pentru celelalte carti ale sale...
Asa ca m-am hotarat sa ma reped in cautarea unui film bun nu in sala de cinema, caci filmul despe care vorbesc nu face parte dintre cele care au parte de lansari in cinematografe (cel putin nu la noi), ci la un magazin de DVD-uri unde am aflat ca s-a pus in vanzare. Sper ca v-am facut deja suficient de curiosi ca sa spun despre ce film este vorba - Brothers. Un film pe care americanul Jim Sheridan l-a ecranizat dupa un film european, al danezei Susanne Bier, cu acelasi nume - Brodre. Asa ca m-am instalat comod in fata televizorului cu telecomanda in brate si m-am lasat purtata de firul povestii.


Jake Gylenhall si Tobey McGuire joaca minunat rolul celor doi frati cu destine atat de diferite. Fratele cel bun (Sam) este asezat la casa lui, cu o familie frumoasa si pare ca nu-i lipseste nimic; el este cel care are grija de fratele mai mic (Tom), oaia neagra a familiei, care pare sa nu-si gaseasa motivul de a reveni pe drumul cel bun. Si cu toate astea... cand fratele sau vine sa-l ia acasa la iesirea din inchisoare, lui Tom nici prin cap nu-i trece ca destinul lor se va schimba radical odata cu inceperea razboiului din Afganistan.
Sam pleaca departe de familie si traieste sentimente ciudate odata ajuns in Afganistan - "Ma simteam ca si cum m-as fi intors acasa...", dar nu pentru mult timp, pentru ca este capturat de teroristi, iar cei de-acasa il considera mort. Tom se trezeste brusc din betia vietii fara sens si incepe sa inteleaga drama familiei fratelui sau; pentru prima oara in viata se simte responsabil si incearca sa umple golul lasat de fratele disparut. Si dintr-o data el devine fratele cel bun, in timp ce Sam este obligat sa faca un lucru oribil in incercarea disperata de a supravietui si de a se intoarce acasa. Aceasta experienta il marcheaza cumplit si il transforma in asa fel incat, odata ajuns acasa nu mai este "recunoscut" de sotia lui (Natalie Portman), iar fetele lor ajung sa se teama de el. Cu toate astea, legatura puternica dintre frati este cea care-l salveaza. "Sunt fratele tau!" este strigatul lui Tom care-l opreste pe Sam din drumul spre autodistrugere.
Ah, si sa nu uit - mult U2 in coloana sonora!

luni, 19 aprilie 2010

Hanami in curtea noastra

Asa cum mi-am promis saptamana trecuta, in weekend mi-am luat ragazul sa admir natura in floare. Micul meu festival Hanami.

Sambata, cerul parea filtrat de o lumina ciudata si am pus asta pe seama norului de cenusa vulcanica din Islanda, asa cum totul in weekend a fost sub semnul eruptiei. Singurul lucru bun - sotul meu nu a mai plecat in calatoria de afaceri planificata in Anglia si apoi Elvetia, asa ca a avut si el parte de momentele lui de relaxare in mijlocul naturii.

Visinii au fost cei mai harnici si s-au invaluit si ei intr-un nor, insa un nor alb de petale parfumate.
Piersicul si-a prezentat mandru florile-i cochete, roz si parfumate...Prunul si-a strans florile in buchetele pe ramuri...
Doar marul, inca adormit de visele lungi ale iernii, mai asteapta inca un weekend ca sa-si deschida bobocii.
Liliacul pare hotarat sa ne surprinda saptamana viitoare cu florile-i spectaculoase si parfumul sau unic...


Cand iti cobori privirea, te cuceresc lalelele, acolo unde acum o saptamana inca mai rezistau inflorite narcisele...


Iar acolo unde saptamana trecuta scoteau timide capul in lume lacramioarele, acum se afla o multime de "surate" gata-gata sa se gateasca in straiele de margaritar.


joi, 15 aprilie 2010

Sakura - sarbatoarea ciresilor in floare

Ii multumesc prietenei si colegei mele, Anca, pentru minunatele poze ale ciresilor infloriti din Japonia pe care ni le-a trimis azi.
Mi-a reamintit de sarbatoarea primaverii la japonezi, Sakura (ciresi infloriti). Anumite provincii au ales chiar sa inceapa anul scolar odata cu Sarbatoarea ciresilor in floare.
Daca noi europenii privim ciresul ca pe un simplu pom fructifer, japonezii, chinezii, coreenii chiar au un adevarat cult pentru acest copac si de aceea, ei il privesc ca pe o planta mai degraba decorativa, care iti taie rasuflarea cu frumusetea florilor sale. Iata de ce, mare iubitor de frumos si profund meditativ, spiritul japonez are nevoie in fiecare primavara de cateva zile pentru a se bucura de frumusetea florilor de cires - festivalul Hanami (contemplarea ciresilor in floare). Cu mic cu mare, familiile japoneze cutreiera parcuri, gradini pentru a medita asupra frumusetii efemere. Exista chiar un soi de cires de iarna, care incepe sa infloreasca toamna si face flori in perioada iernii. La japonezi, floarea de cires este considerata simbolul iubirii si este considerata talisman al norocului.
In timpul celui de-Al Doilea Razboi Mondial, floarea de cires a devenit simbolul pilotilor kamikaze; era pictata pe avioane, iar unii piloti luau cu ei in misiune ramuri de cires inflorit ca sa le poarte noroc, dar si ca simbol al sacrificiului facut. In felul acesta gestul lor devenea un omagiu adus imparatului si chiar se incuraja credinta ca in viata de dincolo vor deveni la randul lor flori de cires.
Multe cantece sunt dedicate ciresilor in floare - sakura:



Mai mult decat atat, masa de aer cald care aduce primvara in arhipelagul japonez este numita sakura zensen (frontul florilor de cires, trad.aprox.). El este raportat de Agentia Japoneza de Meterologie care urmareste circulatia acestui front din insula Okinawa (in sud) de obicei in ianuarie si pana cand atinge nordul arhipelagului in insula Hokkaido pe la sfarsitul lui aprilie.
Un prieten care a locuit o perioada in Okinawa mi-a facut acum multi ani un cadou care mi-a intregit colectia de cutiute muzicale si imi aduce aminte de Sakura:

video

Oare cand vom invata si noi sa ne rupem de lumea materiala si sa ne luam ragazul de a contempla macar cateva clipe frumusetea pomilor in floare si de a medita asupra efemerului care iti taie respiratia: ninsoarea scuturata de "norii" ascunsi in pomii infloriti? Zilele aceastea au inceput si la noi sa infloreasca ciresii...

Si ca sa vedeti ca japonezii au incercat sa aduca tot mai aproape de ei floarea de cires, trebuie sa va spun ca au retete pentru flori de cires in saramura (asezonate cu mirodenii) si le folosesc pentru a da aroma unor feluri de mancare. Se obisnuieste chiar sa se prepare un ceai din aceste flori astfel preparate - sakurayu, care se serveste in loc de ceai verde la diferite evenimente.



Mmm... cred ca voi cauta si eu un ceai cu flori sau frunze de cires, dar mai trebuie sa am in vedere ceva: se pare ca frunzele contin coumarin, o substanta care in cantitati mare poate afecta rinichii si ficatul. Deci, totul cu masura!

luni, 12 aprilie 2010

leapsa de la Carmen

Raspund provocarii lansate de Carmen cu o leapsa... pas comme les autres.

1. Ai o porecla?

Cand eram copil, colegii ma strigau Kunta Kinte (cine a vazut serialul Radacini prin anii '70, va zambi cu siguranta). Uram porecla aia! Toate poreclele pe care le-am avut in copilarie parodiau parul meu cret si talia inalta. Apoi cred ca am impus suficient respect si astfel, in liceu si in facultate nu am mai avut porecle. Si nici dupa aceea, caci numele de alint nu le pot numi porecle.
2. Unde locuiesti?
Într-una dintre cele mai poluate capitale din Europa. Greu de ghicit, nu-i asa?
3. Ce înaltime ai?
Ce parea foarte mult in copilarie a ajuns acum sa masoare media sexului slab - 1,70m.
4. Ai zi onomastica?
Cum sa nu? Toate mamele au, de 8 Martie :))
5. Ce ocupatie- meserie ai?
Facultatea de inginerie mi-a deschis universuri noi, fara legatura cu tehnica - specialist in relatii externe si apoi senzatii tari intr-o multinationala unde acum ma ocup de comunicare.
6. Ai frati sau surori?
Un frate mai mare.
7. Limba materna?
Româna
8. Limbi vorbite?
Engleza foarte bine, franceza bine si germana... in vis.
9. Colecţii?
O mica, dar foarte pretioasa (pentru mine) colectie de cutiute muzicale. Colectionez si ceaiuri, dar le termin foarte repede :)
10. Numar la pantofi?
next, please :P
11. Scoli absolvite?
Va rog sa nu va luati de ingineri. Fara ei, multe domenii (mereu altele decat cele de specialitate) ar fi mai sarace :)
12. Materia preferata?
Engleza
13. Ce hobby-uri ai?
Filmele, pictura, fotografia, lectura...
14. Bani de buzunar?
Niciodata suficienti :) noroc ca exista carduri
15. Dorinta?
Sa traiesc cat mai mult...
16. Vise?
Sa învat germana si sa gasesc pe undeva timpul liber pentru micile placeri neglijate de atata vreme.
17. Numar norocos?
Exista asa ceva? Si-abia acum aflu? :))
18. Ai vrea sa revezi...
Tot ceea ce mi-a placut si m-a facut fericita!
19. Ai animale de casa?
Doi papagali si un iepuras in casa si un ciobanesc german in curte la tara.
20. Sentimentul cel mai pretuit?
Respectul
21. Care a fost cea mai frumoasa zi din viata?
Ziua in care am aflat ce inseamna dragostea!

pentru zilele triste de luni

Azi am fost un pic trista. Sculatul, mersul la servici, galopul stresant de acolo, agitatia orasului, telefoanele, sutele de mailuri, toate m-au obosit teribil. Si este abia luni :( De Pasti am fost albinute in curtea parintilor mei. Am sapat, am facut curat, am gatit, am fost la cumaparaturi pe ultima suta si cu toate ca am facut totul dintr-o suflare, nu m-am simtit obosita ca azi, o zi de luni obisnuita. In aparenta...
Si n-as fi trecut de ziua de azi fara gandul la ceea ce voi face ca sa ma inveselesc cand ajung acasa. Conversatia cu papagalii, cu iepurasul si o muzica menita sa ma inveseleasca. Daca as fi fost vreun talent muzical, mi-ar fi placut sa fac ceea ce reusesc sa faca Swingle Singers. Pe mine cu siguranta m-au facut sa zambesc si sa trec pese tristetea zilei de luni.







bada -bada - bada - pam - pam - tidu - tidu - daaaaaaaa :)

marți, 6 aprilie 2010

Un tata responsabil...

...este traducerea sub care a aparut la noi filmul "The boys are back". La fel ca "Legende pentru o viata" (The Fall) si "The Hurt Locker" si acest film a fost lansat direct pe DVD, fara a avea parte de o lansare in cinematografe. De ce? Pentru ca, la fel ca si celelalte filme, el nu se doreste a fi un blockbuster, desi Clive Owen, actorul principal cocheteaza cu roluri in filme cu succes de casa. Filme ca "The boy are back" nu vor avea succesul de casa care sa justifice o lansare cu surle si trambite. Publicul lor este destul de restrans. Am reusit sa vad filmul zilele acestea si trebuie sa recunosc ca m-a impresionat.

Inspirat de o poveste reala, filmul ne poarta pe rand in Australia si in Marea Britanie pe drumul parcurs de Joe Carr, reporter sportiv, pentru a deveni un tata adevarat pentru baietii lui. Nu perfect, dar responsabil. Dintr-un tata de duminica, el este fortat de destin sa devina parinte cu norma intreaga si chiar mai mult, cand ce-a de-a doua sotie ii moare. Va descoperi singur ce inseamna sa fii parinte si va gresi, ca orice om care invata, dar mai presus de toate, isi va da seama ca ceea ce-si doreste cel mai mult este sa fie tatal de care au nevoie baietii lui.



Pentru mine, momentul cheie este acela in care copilul ii spune tatalui - devastat de moartea sotiei - ca isi doreste sa moara. Cand este intreabat de ce ar vrea sa moara, baiatul raspunde ca astfel ar putea sa fie cu mama lui, dar ca totusi, pana una-alta s-a hotarat sa ramana alaturi de tatal lui.
Scenariu bun, actori talentati (copiii sunt grozavi!), regizor excelent; motive suficiente sa nu treceti cu vederea acest film, daca aveti ocazia sa-l vedeti.

duminică, 4 aprilie 2010

sub semnul invierii...

...iata ca si natura pare sa fi primit semnul divin pentru revenirea la viata. Narcisele sunt vedetele curtii:


...zambilele le tin isonul...


...liliacul a imbobocit...


...iar gutuiul a fost premiat cu decoratiuni de Pasti...


Orhideele si begonia privesc cu jind din casa cum se imbraca toate plantele de gradina in haine noi de primavara.


Cei mai harnici pomi sunt perii si piersicii...


...si desigur, forsitia...



Nimic nu se compara cu primavara in gradina parintilor mei. Pe ei ii tine in forma, pe noi ne deconecteaza dupa viata stresanta de la oras. Locul ideal pentru diminetile Sarbatorilor de Pasti...

sâmbătă, 3 aprilie 2010

anul acesta iepurasul a ramas la noi :)

Draga, prietena noastra, i-a facut Mariei o mare surpriza si de Pasti i l-a adus pe iepuras insusi. Maria e superincantata! Iar noi ne-am adus aminte de copilarie...



Ne-am dat cu totii bine pe langa el, ca deh, fiecare asteapta cate ceva maine dimineata :)
Deocamdata imparte aceeasi camera cu Coco si Cocheta si speram ca se vor intelege bine in continuare.

video

Maria se gandeste deja la nume pentru el si din ceea ce aud, sigur nu va incepe cu C :)
Multumim mult, Draga!

Hristos a-nviat!

Sarbatori fericite!

joi, 1 aprilie 2010

si pacaleala de 1 aprilie :(

Am cautat cele mai frumoase felicitari de Pasti si le-am gasit, dar m-am si pacalit... cu una dintre ele... foarte neplacut :(
Nu-i asa ca e draguta?

Era gata sa o scriu, cand am observat ca in interior are lipita o bucata de hartie care parca nu era de acolo...

Curioasa cum sunt, incerc sa o dezlipesc...



... si surpriza! Felicitarea este iata, refolosita...



Hand made! Cu siguranta, dar in cazul asta ar fi trebuit sa o primesc de pomana, nu pentru pretul piperat pe care l-am platit.


pentru ca e 1 aprilie...

... sa ne amintim de Dinu Lipatti, nascut la 1 aprilie 1917 si prea devreme disparut dintre noi, secerat de o boala necrutatoare la 2 decembrie 1950, la Geneva, unde a fost profesor la conservator.

Sa ne amintim de el cu bucuria de a fi avut un astfel de talent printre noi. Ascultam zilele trecute cateva din piesele inregistrate la ultimul sau concert si trebuie sa recunosc ca am lacrimat in fata maiestriei sale.