miercuri, 24 februarie 2010

Happy... Dragobete :)

Scos parca de la naftalina pentru a combate imprumutata sarbatoare a Sf. Valentin, pe an ce trece Dragobetele, sarbatoarea indragostitilor la romani, a inceput sa castige tot mai mult in popularitate.
Recunosc, in vremea copilariei mele nu am auzit de aceasta sarbatoare; poate pentru ca eram de la oras, unde mai putina lume pastra datinile din lumea satului. Si apoi nimic nu intrecea Martisorul, Babele si Mucenicii, pe care ii mancam si despre care mai putin vorbeam, ca deh, era o sarbatoare religioasa si nu trebuia prea mult pomenita in perioada comunista.
Asa ca pana una-alta, n-am facut ceva cu totul special azi, de Dragobete; ne-am bucurat ca exista, am povestit cu prietenii si colegii la birou despre primii fiori ai dragostei sau despre primul sarut :o. Caci sa nu uitam cum se zice "Dragobete saruta fetele!"
Sa ne bucuram de aceasta sarbatoare a noastra, a romanilor si sa nu o lasam sa ne fie iar luata de tavalugul timpului sau al vremurilor.

luni, 22 februarie 2010

anticipand Oscarurile... premiile BAFTA

Si au fost acordate si premiile BAFTA (British Academy of Film and Television Arts), care de obicei anticipeaza destul de bine Oscarurile. Tocmai de aceea le urmaresc in fiecare an.
La aceasta editie, pentru prima data a fost acordat unei femei premiul pentru regie si daca mai luam in calcul ca este vorba de Kathryn Bigelow, fosta sotie a lui James Cameron... well done, then!
Printul William a fost numit Presedintele Academiei si si-a asumat acest rol acordand un premiu pentru intreaga cariera Vanessei Redgrave.
O editie interesanta, deci.
Mai jos roadele votului juriului din acest an, la cele mai importante categorii:


BEST FILM

AVATAR James Cameron, Jon Landau

AN EDUCATION Finola Dwyer, Amanda Posey

THE HURT LOCKER Kathryn Bigelow, Mark Boal, Nicolas Chartier, Greg Shapiro

PRECIOUS: BASED ON THE NOVEL PUSH BY SAPPHIRE Lee Daniels, Sarah Siegel-Magness, Gary Magness

UP IN THE AIR Ivan Reitman, Jason Reitman, Daniel Dubiecki


DIRECTOR

AVATAR James Cameron

DISTRICT 9 Neill Blomkamp

AN EDUCATION Lone Scherfig

THE HURT LOCKER Kathryn Bigelow

INGLOURIOUS BASTERDS Quentin Tarantino


ORIGINAL SCREENPLAY

THE HANGOVER Jon Lucas, Scott Moore

THE HURT LOCKER Mark Boal

INGLOURIOUS BASTERDS Quentin Tarantino

A SERIOUS MAN Joel Coen, Ethan Coen

UP Pete Docter, Bob Peterson


ADAPTED SCREENPLAY

DISTRICT 9 Neill Blomkamp, Terri Tatchell

AN EDUCATION Nick Hornby

IN THE LOOP Jesse Armstrong, Simon Blackwell, Armando Iannucci, Tony Roche

PRECIOUS: BASED ON THE NOVEL PUSH BY SAPPHIRE Geoffrey Fletcher

UP IN THE AIR Jason Reitman, Sheldon Turner



duminică, 14 februarie 2010

doza mea de blogging

Am vazut leapsa asta si la Misaki, dar am asteptat rabdatoare, stiind ca nu va trece mult pana voi fi provocata de Carmen. Si nu, nu o iau ca pe o obligatie. Intr-un fel sau altul tot as fi preluat-o.

1.Cât din viața personală expui scriind un blog?
Putin cate putin, mici franturi care pentru necunoscuti nu inseamna nimic, dar pentru prieteni este ca o piesa in plus la un puzzle. Fiecare piesa ajuta la completarea imaginii care ma reprezinta. Sper ca tabloul final sa ramana o amintire frumoasa.

2.Cu ce îți dăunează blogul?
Un blog n-ar trebui sa dea reactii adverse sau efecte secundare nedorite, altfel nu as fi ajuns aici. Daca se ajunge la asa ceva, inseamna ca ai avut parte de o supradoza :) Si totusi... exista un totusi... cel mai greu e sa gasesc timpul, micile pauze de ceai, care sa-mi permita sa mai adaug cate o mica piesa la puzzle. De aceea ma simt uneori vinovata ca fur din timpul celor dragi.

3.Cu ce te ajută blogul?
Sa fiu mai aproape de prieteni, sa le ofer si sa primesc de la ei clipe placute, ganduri, idei pe care nu avem timp sa le impartasim in viata reala - lipsa timpului sau distantele mari. Lumea virtuala ne poate aduce astfel mai aproape.

4.Ce reacții permiți?
Orice reactie de bun simt.

sa nu uitam...

...de iubire
Si Sf. Valentin este un motiv la fel de bun sa ne celebram dragostea. Nou intrat in calendarul sarbatorilor romanesti, contestat de unii, asteptat cu nerabdare de altii.

N-as putea onora cum se cuvine ziua de azi, daca as uita de... Unforgettable :)

video

marți, 9 februarie 2010

bedtime story

Poate ca as fi aflat de Rupert Penry Jones mult mai tarziu, daca nu as fi fost fan Jane Austen ca sa-l descopar intr-o ecranizare a romanului Persuasiune. Foarte talentat, mai ales cand isi foloseste harul pentru a spune o poveste de noapte buna. Eu m-am bucurat ca un copil de acest moment special.
Asa incat, mamici, fiti cu bagare de seama cand va intalniti cu "agentul 006 si un pic"! Copiii nostri au mai multa nevoie decat credem de noi, sa luam parte la joaca lor :)

video

luni, 8 februarie 2010

ce caut eu in blogosfera?

Stiu, draga Carmen, ca esti cu ochii pe mine (la modul placut) si tocmai de aceea, incerc sa raspund la LEAPSA "Vorbiţi despre rutina zilnică de blogger"pe care mi-ai propus-o cu ceva timp in urma.

Raspunsul meu la aceasta leapsa este dovada faptului ca nu am o rutina ca blogger. De fapt, ma pot considera blogger? Ma rog, sa zicem - bloggerita? Cata vanitate sa am ca sa raspund, da !? Ceva-ceva ar trebui sa fie, cata vreme ma aflu aici, cu pretentia ca am ceva de spus si ca exista si cineva interesat sa afle cam ce anume. Lasand gluma la o parte, motivele pentru care am un bolg sunt intr-o oarecare masura pragmatice. Am prieteni care astfel afla nu doar ce mai fac, dar si ce-mi mai trece prin cap. Pentru mine, blogul a inceput cu adevarat ca o pauza de ceai. O pauza negarantata, dar de care ma bucur macar din cand in cand. In astfel de pauze incerc sa "linistesc" gandurile care se zbat sa iasa in lume. O lume mica pentru mine, pentru ca initial mi-am propus sa ma exprim pe blog pentru mine si prietenii mei. Ma bucur de fiecare data cand intamplator ma mai viziteaza si altii, bloggeri sau nu, cu o vorba buna sau mai critici.

Singura imagine care imi vine in minte cand ma gandesc la blogul meu este micuta Alexandria din The Fall, care poarta tot timpul dupa ea o cutie metalica, iar cand noul ei prieten o intreaba - Ce ai acolo?, ea ii raspunde - Lucrurile care imi plac (Things I like). Asta este blogul meu - o colectie cu ceea ce imi place si imi doresc sa pastrez in mica mea cutie virtuala.

Nu am o rutina, pentru ca tocmai de ea incerc sa scap de fiecare data cand intru in blogosfera.
Uneori scriu sub impulsul unui moment, alteori gandurile "dospesc" indelung si asteapta momentul potrivit. Un film care m-a impresionat, o melodie care m-a vrajit, un subiect care ma face sa plang sau doar umorul care ma destinde si... nici prea mult, nici prea putin (sper eu!)... ceai. Acestea sunt cateva din temele care se regasesc cel mai des pe blogul meu. Si chiar daca timpul meu liber e dramuit, de multe ori intru in blogosfera nu pentru blogul meu, cat pentru blogurile prietenilor mei, ca sa vad ce mai fac, ce le mai place si la ce se mai gandesc. Descopar cu placere blogurile noi, unele adevarate proiecte tematice, in care pasesc cu admiratie si respect.

Intr-o tara cu penetrare destul de scazuta a internetului se afla putin peste 40.000 de bloguri, care sunt citite de aproximativ 2 milioane de internauti. Iata deci ca sunt destul de numerosi romanii care au ceva de spus si care se pot transforma intr-un viitor - cred eu nu prea indepartat - intr-un motor de schimbare. In bine, sper.
Si pentru ca deja am deviat destul de mult de la subiect, amestecandu-l cu ganduri care ma urmareau deja de ceva vreme, ma opresc aici.

furia zapezii

Iritata de faptul ca i-am subestimat puterea si suparata ca am indraznit sa ne gandim la primavara, iarna ne-a aratat ca de plecat pleaca de la noi cand vrea ea, nu cand ne-am saturat noi de frig si de troiene. A tras adanc in piept aerul rece si a suflat cu furie vant si zapada peste sudul Romaniei.

Dimineata n-am indraznit s-o provoc si am lasat masina acasa. N-am uitat ca aseara ne-am muncit mai bine de o ora sa-i gasim sub troiene locul de parcare.
Drumul pana acasa... o adevarata aventura, din care am scapat cu bine.

Asa ca dimineata, in drumul spre servici am luat dupa mine aparatul foto, incercand sa surprind curajul soferilor care s-au urcat in dimineata asta la volan, dar si a pietonulor, care traversau cu greu nametii suflati de vijelie sau cei lasati in urma de lama nemiloasa a utilajelor de dezapezit. Sectorul 5 in care locuim, ca de obicei, cel mai oropsit la capitolul dezapezire.Codul portocaliu s-a prelungit pana diseara. Drumul inapoi spre casa a fost aceeasi lupta cu nametii din statiile de autobuz. Ma simteam ca la munte - sus-jos, sus-jos, mare atentie unde pui piciorul, sa nu aluneci si sa cazi pe gheata care se simte sub zapada.
Si cu toate astea, nu voi renunta sa visez la primavara, la cele cateva grade peste zero care ma vor indreptati sa sper la zilele insorite, la ghiocei si la Martisor, ca la un nou inceput :)

duminică, 7 februarie 2010

o lectie despre natura

... la Muzeul de Stiinte ale Naturii din Galati. Mic, dar modern, cochet si foarte ingrijit. Vi-l recomand oricand aveti drum prin zona, in special primavara si vara, ca sa profitati si de Gradina Botanica.
video

sâmbătă, 6 februarie 2010

o viata care depinde de sansa si... de noi


Vestea ca Daniel are nevoie de ajutor pentru o sansa la viata a ajuns si la mine, de la Carmen.
Sper ca anuntul lui sa mearga mai departe si sa stranga cat mai repede banii de care are nevoie.

miercuri, 3 februarie 2010

ce ai in geanta?

Leapsa primita de la Carmen, careia ii raspund tot intr-o noapte fara somn.
Imi plac gentile sport, incapatoare, desi nu exagerez cu continutul. Mi-ar fi placut o geanta ca a lui Michelle Pfeiffer in "One fine day"; functiona ca o trusa de salvare din cele mai neasteptate si dificile situatii. Aia era intr-adevar o geanta in care gaseai orice! Eu n-am ajuns la o asemenea performanta, dar am lucruri care nu-mi lipsesc din nicio geanta - portofelul, agenda, telefonul mobil, perechea de ochelari de rezerva, iPod-ul si doua memory stick-uri. Desigur, cheile de acasa si ale masinii isi gasesc loc de cele mai multe ori tot in buzunarele gentii. De cele mai multe ori un ruj sau un strugurel, mai mult pentru confortul psihic, pentru ca rar imi amintesc ca le am si le mai si folosesc :) Cel mai mare stres - sa nu uit geanta pe undeva.