joi, 7 ianuarie 2010

tea time, anytime

Profit de o jumatate de ora de pauza, ca sa povestesc la o cana de ceai (melissa), despre doua carti pe care le-am citit inainte de Sarbatori. Genul de carti care te pun pe ganduri, care te fac sa-ti revizuiesti putin optica asupra vietii.
Pe prima trebuie sa recunosc ca am citit-o inspirata de Carmen si a ei recenzie despre ecranizarea romanului "My sister's keeper". Nu am vazut filmul, insa cartea imi facea cu ochiul din rafturile librariilor de cateva luni. Tradusa la noi sub titlul "O viata de rezerva", cartea te prinde inca de la primele randuri.

Mi-e greu sa spun ce m-a impresionat mai mult - lupta mamei de a-si salva copilul, trecand peste etica medicala, avocatul care intelege poate mai bine ca oricine ce inseamna sa lupti pentru iluzia unei vieti normale cand ai o boala care te va insoti toata viata, fratele macinat de neputinta de a-si ajuta sora, tatal care incearca fara succes sa gaseasca sens in tot ce li se intampla. Nu am vazut filmul, insa cartea m-a impresionat. Jodi Picoult construieste povestea surprinzand punctul de vederea al fiecarui personaj. Nedrept este doar sfarsitul, ca si destinul acestei familii atat de incercata.
De pe acelasi raft al librariei am luat o alta carte, pe care am vrut s-o citesc pentru ca stiam ca a fost ecranizata. De data asta am vazut si filmul dupa ce am citit cartea lui Kim Edwards si am fost dezamgita de ecranizare, in ciuda actorilor pe care de altfel ii apreciez - Dermot Mulroney, Emily Watson (minunata!). Tradusa la noi sub titlul "Fiica tacerii" cartea are titlul original "The Memory Keeper's Daughter" si are mai mult sens in engleza - personajul principal primeste cadou de la sotia lui un aparat de fotografiat promovat ca "the memory's keeper".

Aparatul de fotografiat devine singurul ochi prin care personajul principal poate privi lumea si asa cauta o poarta de a evada din viata traita sub semnul minciunii. Minciuna pe care a plamadit-o in clipa in care ii spune sotiei ca fetita lor, sora geamana a baiatului lor, a murit la nastere. Minciuna justificata de faptul ca isi proteja astfel sotia de o durere care ar fi doborat-o, asa cum moartea surorii lui in copilarie i-a omorat de durere mama. Insa umbra fiicei lor cu sindrom Down le va urmari existenta si-i va distruge relatia si cu sotia si cu fiul sau. Citeste cartea si vei afla daca destinele celor doi frati se vor intalni in cele din urma.

5 comentarii:

  1. Ma bucur ca mai dai si tu semn de viata! :-)

    RăspundețiȘtergere
  2. A inceput si scoala, am inceput si serviciul, asa ca timpul meu liber e din ce in ce mai putin. Iar pauzele de ceai tot mai scurte. Asteptam cu nerabdare vacanta inetersemestriala, peste trei saptamani.

    RăspundețiȘtergere
  3. Eu încep serviciul luni, pe 11 :-(...sper saai nimeresc parola de intrare în sistem :-)
    Ce ma bucur ca eu nu mai trebuie sa "fac" lectiile cu fetele mele!

    RăspundețiȘtergere
  4. Ai timp de o Leapsa? http://vis-si-realitate.blogspot.com/2010/01/despre-carti-si-citit.html

    RăspundețiȘtergere
  5. m-ai provocat, ti-am raspuns :) era sa renunt, ca nu reuseam sa trimit raspunsul. sa-mi spui daca am trecut testul ;)

    RăspundețiȘtergere